2 intrări

11 definiții

dezambalat, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: dezambala] 1 (D. mărfuri) Care a fost scos din ambalaj. 2 (D. motoare) Care a revenit la viteza normală. 3 (Fig) Care s-a eliberat de griji. 4 (Fig) Care s-a retras dintr-o acțiune.

DEZAMBALÁT, -Ă, dezambalați, -te, adj. Care a fost scos din ambalaj. – V. dezambala.

DEZAMBALÁT, -Ă, dezambalați, -te, adj. Care a fost scos din ambalaj. – V. dezambala.

dezambalá [At: ORBONAȘ, MEC. 127 / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~léz / E: dez- + ambala] 1 vt (C.i. mărfuri) A scoate din ambalaj. 2 vt (C.i. motoare) A face să revină la viteza normală. 3 vr (Fig) A se elibera de griji. 4 vr (Fig) A se retrage dintr-o acțiune.

DEZAMBALÁ, dezambalez, vb. I. Tranz. 1. A scoate ambalajul. 2. A face ca un motor ambalat să revină la viteza nominală. ♦ Refl. Fig. A se elibera de griji; a se retrage dintr-o acțiune, a renunța la ceva. – Din fr. désemballer.[1]

  1. Modificarea (DEX ’98: a scoate din ambalaj / DEX ’09: a scoate ambalajul) pare confuză. Verbul este tranzitiv, ceea ce în DEX ’98 are sens: scot florile din ambalaj (deci florile sunt obiectul). În DEX ’09, forma recomandată este scot ambalajul florilor, ceea ce înseamnă că florile (cazul genitiv) nu mai sunt obiectul verbului tranzitiv. — cata

DEZAMBALÁ, dezambalez, vb. I. Tranz. 1. A scoate din ambalaj. 2. A face ca un motor ambalat să revină la viteza nominală. ♦ Refl. Fig. A se elibera de griji; a se retrage dintr-o acțiune, a renunța la ceva. – Din fr. désemballer.

*dezambalá (a ~) (de-zam-/dez-am-) vb., ind. prez. 3 dezambaleáză

DEZAMBALÁ vb. I. tr. A diminua sau suprima ambalajul; (fig.) a se potoli, a se liniști. [< fr. désemballer].

DEZAMBALÁ vb. 1. tr. 1. a scoate din ambalaj. 2. a face ca un motor ambalat să revină la turația normală. II. refl. (fig.) a se elibera de griji, a se retrage dintr-o acțiune. (< fr. désemballer)

A DEZAMBALÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, produse ambalate) A scoate dintr-un ambalaj. 2) (motoare ambalate) A face să revină la viteza nominală. /<fr. désemballer

Intrare: dezambala
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezambala
  • dezambalare
  • dezambalat
  • dezambalatu‑
  • dezambalând
  • dezambalându‑
singular plural
  • dezambalea
  • dezambalați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezambalez
(să)
  • dezambalez
  • dezambalam
  • dezambalai
  • dezambalasem
a II-a (tu)
  • dezambalezi
(să)
  • dezambalezi
  • dezambalai
  • dezambalași
  • dezambalaseși
a III-a (el, ea)
  • dezambalea
(să)
  • dezambaleze
  • dezambala
  • dezambală
  • dezambalase
plural I (noi)
  • dezambalăm
(să)
  • dezambalăm
  • dezambalam
  • dezambalarăm
  • dezambalaserăm
  • dezambalasem
a II-a (voi)
  • dezambalați
(să)
  • dezambalați
  • dezambalați
  • dezambalarăți
  • dezambalaserăți
  • dezambalaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezambalea
(să)
  • dezambaleze
  • dezambalau
  • dezambala
  • dezambalaseră
Intrare: dezambalat
dezambalat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezambalat
  • dezambalatul
  • dezambalatu‑
  • dezambala
  • dezambalata
plural
  • dezambalați
  • dezambalații
  • dezambalate
  • dezambalatele
genitiv-dativ singular
  • dezambalat
  • dezambalatului
  • dezambalate
  • dezambalatei
plural
  • dezambalați
  • dezambalaților
  • dezambalate
  • dezambalatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)