2 intrări

5 definiții

dezalcătuít, ~ă a [At: I. IONESCU, M. 54 / S și: (înv) desa~ / Pl: ~íți, ~e / E: dezalcătui] (Înv; d. materii și corpuri organice) 1 Dezagregat (1). 2 (Pex) Descompus.

dezalcătuí [At: ASACHI, ALGEBRĂ, 19r/18 / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~ésc / E: dez- + alcătui] (Înv) 1 vt (Mat; c. i. numere) A descompune. 2 vr (D. materii și corpuri organice) A se putrezi. 3 vr (D. corpuri, m. ales d. roci) A se dezagrega (2).

DEZALCĂTUÍ, dezalcătuiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) desface în părțile din care a fost alcătuit; a (se) descompune. – Din des1- + alcătui.

DEZALCĂTUÍ vb. v. descompune, desface, despărți, divide, fracționa, împărți, scinda, separa.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dezalcătuí vb. v. DESCOMPUNE. DESFACE. DESPĂRȚI. DIVIDE. FRACTIONA. ÎMPĂRȚI. SCINDA. SEPARA.

Intrare: dezalcătuit
dezalcătuit adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezalcătuit dezalcătuitul dezalcătui dezalcătuita
plural dezalcătuiți dezalcătuiții dezalcătuite dezalcătuitele
genitiv-dativ singular dezalcătuit dezalcătuitului dezalcătuite dezalcătuitei
plural dezalcătuiți dezalcătuiților dezalcătuite dezalcătuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezalcătui
Surse flexiune: DLRM, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezalcătui dezalcătuire dezalcătuit dezalcătuind singular plural
dezalcătuiește dezalcătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezalcătuiesc (să) dezalcătuiesc dezalcătuiam dezalcătuii dezalcătuisem
a II-a (tu) dezalcătuiești (să) dezalcătuiești dezalcătuiai dezalcătuiși dezalcătuiseși
a III-a (el, ea) dezalcătuiește (să) dezalcătuiască dezalcătuia dezalcătui dezalcătuise
plural I (noi) dezalcătuim (să) dezalcătuim dezalcătuiam dezalcătuirăm dezalcătuiserăm, dezalcătuisem*
a II-a (voi) dezalcătuiți (să) dezalcătuiți dezalcătuiați dezalcătuirăți dezalcătuiserăți, dezalcătuiseți*
a III-a (ei, ele) dezalcătuiesc (să) dezalcătuiască dezalcătuiau dezalcătui dezalcătuiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)