2 intrări

5 definiții

dezalcătuít, ~ă a [At: I. IONESCU, M. 54 / S și: (înv) desa~ / Pl: ~iți, ~e / E: dezalcătui] (Înv; d. materii și corpuri organice) 1 Dezagregat (1). 2 (Pex) Descompus.

dezalcătuí [At: ASACHI, ALGEBRĂ, 19r/18 / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~ésc / E: dez- + alcătui] (Înv) 1 vt (Mat; c.i. numere) A descompune. 2 vr (D. materii și corpuri organice) A se putrezi. 3 vr (D. corpuri, m. ales d. roci) A se dezagrega (2).

DEZALCĂTUÍ, dezalcătuiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) desface în părțile din care a fost alcătuit; a (se) descompune. – Din des1- + alcătui.

DEZALCĂTUÍ vb. v. descompune, desface, despărți, divide, fracționa, împărți, scinda, separa.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dezalcătui vb. v. DESCOMPUNE. DESFACE. DESPĂRȚI. DIVIDE. FRACTIONA. ÎMPĂRȚI. SCINDA. SEPARA.

Intrare: dezalcătuit
dezalcătuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezalcătuit
  • dezalcătuitul
  • dezalcătuitu‑
  • dezalcătui
  • dezalcătuita
plural
  • dezalcătuiți
  • dezalcătuiții
  • dezalcătuite
  • dezalcătuitele
genitiv-dativ singular
  • dezalcătuit
  • dezalcătuitului
  • dezalcătuite
  • dezalcătuitei
plural
  • dezalcătuiți
  • dezalcătuiților
  • dezalcătuite
  • dezalcătuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezalcătui
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezalcătui
  • dezalcătuire
  • dezalcătuit
  • dezalcătuind
singular plural
  • dezalcătuiește
  • dezalcătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezalcătuiesc
(să)
  • dezalcătuiesc
  • dezalcătuiam
  • dezalcătuii
  • dezalcătuisem
a II-a (tu)
  • dezalcătuiești
(să)
  • dezalcătuiești
  • dezalcătuiai
  • dezalcătuiși
  • dezalcătuiseși
a III-a (el, ea)
  • dezalcătuiește
(să)
  • dezalcătuiască
  • dezalcătuia
  • dezalcătui
  • dezalcătuise
plural I (noi)
  • dezalcătuim
(să)
  • dezalcătuim
  • dezalcătuiam
  • dezalcătuirăm
  • dezalcătuiserăm
  • dezalcătuisem
a II-a (voi)
  • dezalcătuiți
(să)
  • dezalcătuiți
  • dezalcătuiați
  • dezalcătuirăți
  • dezalcătuiserăți
  • dezalcătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezalcătuiesc
(să)
  • dezalcătuiască
  • dezalcătuiau
  • dezalcătui
  • dezalcătuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)