2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezalcătuire sf [At: ER 93r/2 / S și: (înv) desa~ / Pl: ~ri / E: dezalcătui] 1 (Înv) Descompunere. 2 (Înv) Putrezire. 3 (Înv) Dezagregare (1). 4 (Rar; fig) Desfacere. 5 (Rar; fig) Zdrobire.

dezalcătuí [At: ASACHI, ALGEBRĂ, 19r/18 / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~ésc / E: dez- + alcătui] (Înv) 1 vt (Mat; c.i. numere) A descompune. 2 vr (D. materii și corpuri organice) A se putrezi. 3 vr (D. corpuri, m. ales d. roci) A se dezagrega (2).

DEZALCĂTUÍ, dezalcătuiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) desface în părțile din care a fost alcătuit; a (se) descompune. – Din des1- + alcătui.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZALCĂTUÍRE s. v. descompunere, desfacere, despărțire, divizare, fracționare, împărțire, scindare, separare.

dezalcătuire s. v. DESCOMPUNERE. DESFACERE. DESPĂRȚIRE. DIVIZARE. FRACȚIONARE. ÎMPĂRȚIRE. SCINDARE. SEPARARE.

DEZALCĂTUÍ vb. v. descompune, desface, despărți, divide, fracționa, împărți, scinda, separa.

dezalcătui vb. v. DESCOMPUNE. DESFACE. DESPĂRȚI. DIVIDE. FRACTIONA. ÎMPĂRȚI. SCINDA. SEPARA.

Intrare: dezalcătuire
dezalcătuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezalcătuire
  • dezalcătuirea
plural
  • dezalcătuiri
  • dezalcătuirile
genitiv-dativ singular
  • dezalcătuiri
  • dezalcătuirii
plural
  • dezalcătuiri
  • dezalcătuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: dezalcătui
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezalcătui
  • dezalcătuire
  • dezalcătuit
  • dezalcătuitu‑
  • dezalcătuind
  • dezalcătuindu‑
singular plural
  • dezalcătuiește
  • dezalcătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezalcătuiesc
(să)
  • dezalcătuiesc
  • dezalcătuiam
  • dezalcătuii
  • dezalcătuisem
a II-a (tu)
  • dezalcătuiești
(să)
  • dezalcătuiești
  • dezalcătuiai
  • dezalcătuiși
  • dezalcătuiseși
a III-a (el, ea)
  • dezalcătuiește
(să)
  • dezalcătuiască
  • dezalcătuia
  • dezalcătui
  • dezalcătuise
plural I (noi)
  • dezalcătuim
(să)
  • dezalcătuim
  • dezalcătuiam
  • dezalcătuirăm
  • dezalcătuiserăm
  • dezalcătuisem
a II-a (voi)
  • dezalcătuiți
(să)
  • dezalcătuiți
  • dezalcătuiați
  • dezalcătuirăți
  • dezalcătuiserăți
  • dezalcătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezalcătuiesc
(să)
  • dezalcătuiască
  • dezalcătuiau
  • dezalcătui
  • dezalcătuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)