4 definiții pentru dezalcătui

dezalcătuí [At: ASACHI, ALGEBRĂ, 19r/18 / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~ésc / E: dez- + alcătui] (Înv) 1 vt (Mat; c. i. numere) A descompune. 2 vr (D. materii și corpuri organice) A se putrezi. 3 vr (D. corpuri, m. ales d. roci) A se dezagrega (2).

DEZALCĂTUÍ, dezalcătuiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) desface în părțile din care a fost alcătuit; a (se) descompune. – Din des1- + alcătui.

DEZALCĂTUÍ vb. v. descompune, desface, despărți, divide, fracționa, împărți, scinda, separa.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dezalcătuí vb. v. DESCOMPUNE. DESFACE. DESPĂRȚI. DIVIDE. FRACTIONA. ÎMPĂRȚI. SCINDA. SEPARA.

Intrare: dezalcătui
Surse flexiune: DLRM, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezalcătui dezalcătuire dezalcătuit dezalcătuind singular plural
dezalcătuiește dezalcătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezalcătuiesc (să) dezalcătuiesc dezalcătuiam dezalcătuii dezalcătuisem
a II-a (tu) dezalcătuiești (să) dezalcătuiești dezalcătuiai dezalcătuiși dezalcătuiseși
a III-a (el, ea) dezalcătuiește (să) dezalcătuiască dezalcătuia dezalcătui dezalcătuise
plural I (noi) dezalcătuim (să) dezalcătuim dezalcătuiam dezalcătuirăm dezalcătuiserăm, dezalcătuisem*
a II-a (voi) dezalcătuiți (să) dezalcătuiți dezalcătuiați dezalcătuirăți dezalcătuiserăți, dezalcătuiseți*
a III-a (ei, ele) dezalcătuiesc (să) dezalcătuiască dezalcătuiau dezalcătui dezalcătuiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)