4 definiții pentru dezalcătui

dezalcătuí [At: ASACHI, ALGEBRĂ, 19r/18 / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~ésc / E: dez- + alcătui] (Înv) 1 vt (Mat; c.i. numere) A descompune. 2 vr (D. materii și corpuri organice) A se putrezi. 3 vr (D. corpuri, m. ales d. roci) A se dezagrega (2).

DEZALCĂTUÍ, dezalcătuiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) desface în părțile din care a fost alcătuit; a (se) descompune. – Din des1- + alcătui.

DEZALCĂTUÍ vb. v. descompune, desface, despărți, divide, fracționa, împărți, scinda, separa.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dezalcătui vb. v. DESCOMPUNE. DESFACE. DESPĂRȚI. DIVIDE. FRACTIONA. ÎMPĂRȚI. SCINDA. SEPARA.

Intrare: dezalcătui
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezalcătui
  • dezalcătuire
  • dezalcătuit
  • dezalcătuind
singular plural
  • dezalcătuiește
  • dezalcătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezalcătuiesc
(să)
  • dezalcătuiesc
  • dezalcătuiam
  • dezalcătuii
  • dezalcătuisem
a II-a (tu)
  • dezalcătuiești
(să)
  • dezalcătuiești
  • dezalcătuiai
  • dezalcătuiși
  • dezalcătuiseși
a III-a (el, ea)
  • dezalcătuiește
(să)
  • dezalcătuiască
  • dezalcătuia
  • dezalcătui
  • dezalcătuise
plural I (noi)
  • dezalcătuim
(să)
  • dezalcătuim
  • dezalcătuiam
  • dezalcătuirăm
  • dezalcătuiserăm
  • dezalcătuisem
a II-a (voi)
  • dezalcătuiți
(să)
  • dezalcătuiți
  • dezalcătuiați
  • dezalcătuirăți
  • dezalcătuiserăți
  • dezalcătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezalcătuiesc
(să)
  • dezalcătuiască
  • dezalcătuiau
  • dezalcătui
  • dezalcătuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)