2 intrări

2 definiții

dezafurcá vt [At: MDA ms / Pzi: ~úrc / E: dez- + afurca] A desface cheia de afurcare pentru a ridica la bord una din cele două ancore ale unei nave afurcate.

DEZAFURCÁ vb. tr. (mar.) a desface cheia de afurcare și a vâra una din cele două ancore afurcate. (după fr. désaffourchage)

Intrare: dezafurcat
dezafurcat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezafurcat dezafurcatul dezafurca dezafurcata
plural dezafurcați dezafurcații dezafurcate dezafurcatele
genitiv-dativ singular dezafurcat dezafurcatului dezafurcate dezafurcatei
plural dezafurcați dezafurcaților dezafurcate dezafurcatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezafurca
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezafurca dezafurcare dezafurcat dezafurcând singular plural
dezafurcă dezafurcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezafurc (să) dezafurc dezafurcam dezafurcai dezafurcasem
a II-a (tu) dezafurci (să) dezafurci dezafurcai dezafurcași dezafurcaseși
a III-a (el, ea) dezafurcă (să) dezafurce dezafurca dezafurcă dezafurcase
plural I (noi) dezafurcăm (să) dezafurcăm dezafurcam dezafurcarăm dezafurcaserăm, dezafurcasem*
a II-a (voi) dezafurcați (să) dezafurcați dezafurcați dezafurcarăți dezafurcaserăți, dezafurcaseți*
a III-a (ei, ele) dezafurcă (să) dezafurce dezafurcau dezafurca dezafurcaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)