3 definiții pentru dezacupla
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dezacupla vt [At: SFC V, 4 / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~lez / E: fr désaccoupler] (C.i. părți componente ale unui ansamblu) A desface din ansamblu Si: a separa.
DEZACUPLA vb. I. tr. 1. A desface (lucruri) unite în perechi. 2. A decupla. [< fr. désaccoupler].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZACUPLA vb. tr. 1. a desface (lucruri) unite în perechi. 2. a decupla. (< fr. désaccoupler)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: dezacupla
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
dezacupla, dezacuplezverb
etimologie:
- désaccoupler DN