2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZABUZAT, -Ă, dezabuzați, -te, adj. (Livr.) Persoană care și-a pierdut speranțele, entuziasmul; dezamăgit. – V. dezabuza.

dezabuzat, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / S și: (înv) ~usat / Pl: ~ați, ~e / E: dezabuza] (Liv) 1-2 smf, a (Persoană) care și-a pierdut speranțele Si: decepționat, dezamăgit, dezgustat, sceptic. 3-4 smf, a (Persoană) care este lipsită de entuziasm. 5 a (D. manifestările oamenilor) Care denotă decepție. 6 a (D. manifestările oamenilor) Care denotă dezgust.

DEZABUZAT, -Ă adj. (Franțuzism) Dezamăgit; amărît, scîrbit. [Var. desabuzat, -ă adj. / cf. fr. désabusé].

DEZABUZAT, -Ă adj. dezamăgit. (< fr. désabusé)

DEZABUZA, dezabuzez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din fr. désabuser.

dezabuza [At: GHICA, A. 543 / S și: (înv) ~usa / Pzi: ~zez / E: fr désabuser] (Liv) 1-2 vtr A(-și) înțelege greșeala. 3-4 vtr A face pe cineva să revină (sau a reveni) dintr-o falsă opinie. 5 vt A dezamăgi.

DEZABUZA, dezabuzez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din fr. désabuser.

DESABUZAT, -Ă adj. v. dezabuzat.

DEZABUZA vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A-și recunoaște greșeala, a reveni asupra unei false opinii. ♦ A dezamăgi. ♦ A-i arăta cuiva că se înșală. [Var. desabuza vb. I. / < fr. désabuser].[1]

  1. Corectat înșală. În original înșeală. gall

DEZABUZA vb. tr., refl. a face să devină, a deveni blazat. (< fr. désabuser)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezabuzat (livr.) (desp. de-za-/dez-a-) adj. m., pl. dezabuzați; f. dezabuza, pl. dezabuzate

*dezabuzat (livr.) (de-za-/dez-a-) adj. m., pl. dezabuzați; f. dezabuzată, pl. dezabuzate

dezabuza vb., ind. prez.1 sg. dezabuzez, 3 sg. și pl. dezabuzea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: dezabuzat
dezabuzat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezabuzat
  • dezabuzatul
  • dezabuzatu‑
  • dezabuza
  • dezabuzata
plural
  • dezabuzați
  • dezabuzații
  • dezabuzate
  • dezabuzatele
genitiv-dativ singular
  • dezabuzat
  • dezabuzatului
  • dezabuzate
  • dezabuzatei
plural
  • dezabuzați
  • dezabuzaților
  • dezabuzate
  • dezabuzatelor
vocativ singular
plural
desabuzat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desabuzat
  • desabuzatul
  • desabuzatu‑
  • desabuza
  • desabuzata
plural
  • desabuzați
  • desabuzații
  • desabuzate
  • desabuzatele
genitiv-dativ singular
  • desabuzat
  • desabuzatului
  • desabuzate
  • desabuzatei
plural
  • desabuzați
  • desabuzaților
  • desabuzate
  • desabuzatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezabuza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezabuza
  • dezabuzare
  • dezabuzat
  • dezabuzatu‑
  • dezabuzând
  • dezabuzându‑
singular plural
  • dezabuzea
  • dezabuzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezabuzez
(să)
  • dezabuzez
  • dezabuzam
  • dezabuzai
  • dezabuzasem
a II-a (tu)
  • dezabuzezi
(să)
  • dezabuzezi
  • dezabuzai
  • dezabuzași
  • dezabuzaseși
a III-a (el, ea)
  • dezabuzea
(să)
  • dezabuzeze
  • dezabuza
  • dezabuză
  • dezabuzase
plural I (noi)
  • dezabuzăm
(să)
  • dezabuzăm
  • dezabuzam
  • dezabuzarăm
  • dezabuzaserăm
  • dezabuzasem
a II-a (voi)
  • dezabuzați
(să)
  • dezabuzați
  • dezabuzați
  • dezabuzarăți
  • dezabuzaserăți
  • dezabuzaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezabuzea
(să)
  • dezabuzeze
  • dezabuzau
  • dezabuza
  • dezabuzaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desabuza
  • desabuzare
  • desabuzat
  • desabuzatu‑
  • desabuzând
  • desabuzându‑
singular plural
  • desabuzea
  • desabuzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desabuzez
(să)
  • desabuzez
  • desabuzam
  • desabuzai
  • desabuzasem
a II-a (tu)
  • desabuzezi
(să)
  • desabuzezi
  • desabuzai
  • desabuzași
  • desabuzaseși
a III-a (el, ea)
  • desabuzea
(să)
  • desabuzeze
  • desabuza
  • desabuză
  • desabuzase
plural I (noi)
  • desabuzăm
(să)
  • desabuzăm
  • desabuzam
  • desabuzarăm
  • desabuzaserăm
  • desabuzasem
a II-a (voi)
  • desabuzați
(să)
  • desabuzați
  • desabuzați
  • desabuzarăți
  • desabuzaserăți
  • desabuzaseți
a III-a (ei, ele)
  • desabuzea
(să)
  • desabuzeze
  • desabuzau
  • desabuza
  • desabuzaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezabuzat, dezabuzaadjectiv

etimologie:
  • vezi dezabuza DEX '09 DN

dezabuza, dezabuzezverb

  • 1. A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    sinonime: blaza
  • diferențiere A-și recunoaște greșeala, a reveni asupra unei false opinii. DN
    • diferențiere1. Dezamăgi. DN
      sinonime: dezamăgi
    • diferențiere2. A-i arăta cuiva că se înșală. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.