2 intrări
18 definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZABUZAT, -Ă, dezabuzați, -te, adj. (Livr.) Persoană care și-a pierdut speranțele, entuziasmul; dezamăgit. – V. dezabuza.
dezabuzat, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / S și: (înv) ~usat / Pl: ~ați, ~e / E: dezabuza] (Liv) 1-2 smf, a (Persoană) care și-a pierdut speranțele Si: decepționat, dezamăgit, dezgustat, sceptic. 3-4 smf, a (Persoană) care este lipsită de entuziasm. 5 a (D. manifestările oamenilor) Care denotă decepție. 6 a (D. manifestările oamenilor) Care denotă dezgust.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZABUZAT, -Ă adj. (Franțuzism) Dezamăgit; amărît, scîrbit. [Var. desabuzat, -ă adj. / cf. fr. désabusé].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZABUZAT, -Ă adj. dezamăgit. (< fr. désabusé)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEZABUZA, dezabuzez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din fr. désabuser.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desabuza v vz dezabuza
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desabuzat, ~ă a vz dezabuzat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezabuza [At: GHICA, A. 543 / S și: (înv) ~usa / Pzi: ~zez / E: fr désabuser] (Liv) 1-2 vtr A(-și) înțelege greșeala. 3-4 vtr A face pe cineva să revină (sau a reveni) dintr-o falsă opinie. 5 vt A dezamăgi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZABUZA, dezabuzez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din fr. désabuser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Iris
- acțiuni
DESABUZA vb. I. v. dezabuza.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESABUZAT, -Ă adj. v. dezabuzat.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZABUZA vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A-și recunoaște greșeala, a reveni asupra unei false opinii. ♦ A dezamăgi. ♦ A-i arăta cuiva că se înșală. [Var. desabuza vb. I. / < fr. désabuser].[1]
- Corectat înșală. În original înșeală. — gall
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZABUZA vb. tr., refl. a face să devină, a deveni blazat. (< fr. désabuser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezabuzat (livr.) (desp. de-za-/dez-a-) adj. m., pl. dezabuzați; f. dezabuzată, pl. dezabuzate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*dezabuzat (livr.) (de-za-/dez-a-) adj. m., pl. dezabuzați; f. dezabuzată, pl. dezabuzate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezabuza vb., ind. prez.1 sg. dezabuzez, 3 sg. și pl. dezabuzează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZABUZAT adj. v. blazat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZABUZA vb. v. blaza.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dezabuzat, dezabuzatăadjectiv
etimologie:
- dezabuza DEX '09 DN
dezabuza, dezabuzezverb
- 1. A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. DEX '09 DEX '98 MDN '00sinonime: blaza
- diferențiere A-și recunoaște greșeala, a reveni asupra unei false opinii. DN
- diferențiere1. Dezamăgi. DNsinonime: dezamăgi
- diferențiere2. A-i arăta cuiva că se înșală. DN
-
etimologie:
- désabuser DEX '09 DEX '98 MDN '00