2 intrări

13 definiții

dezabuzát, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / S și: (înv) ~usát / Pl: ~áți, ~e / E: dezabuza] (Liv) 1-2 smf, a (Persoană) care și-a pierdut speranțele Si: decepționat, dezamăgit, dezgustat, sceptic. 3-4 smf, a (Persoană) care este lipsită de entuziasm. 5 a (D. manifestările oamenilor) Care denotă decepție. 6 a (D. manifestările oamenilor) Care denotă dezgust.

DEZABUZÁT, -Ă, dezabuzați, -te, adj. (Livr.) Persoană care și-a pierdut speranțele, entuziasmul; dezamăgit. – V. dezabuza.

*dezabuzát (livr.) (de-za-/dez-a-) adj. m., pl. dezabuzáți; f. dezabuzátă, pl. dezabuzáte

DEZABUZÁT adj. v. blazat.

DEZABUZÁT, -Ă adj. (Franțuzism) Dezamăgit; amărât, scârbit. [Var. desabuzat, -ă adj. / cf. fr. désabusé].

DEZABUZÁT, -Ă adj. dezamăgit. (< fr. désabusé)

dezabuzá [At: GHICA, A. 543 / S și: (înv) ~usá / Pzi: ~zéz / E: fr désabuser] (Liv) 1-2 vtr A(-și) înțelege greșeala. 3-4 vtr A face pe cineva să revină (sau a reveni) dintr-o falsă opinie. 5 vt A dezamăgi.

DEZABUZÁ, dezabuzez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din fr. désabuser.

DEZABUZÁ, dezabuzez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din fr. désabuser.

dezabuzá vb., ind. prez.1 sg. dezabuzéz, 3 sg. și pl. dezabuzeáză

DEZABUZÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A-și recunoaște greșeala, a reveni asupra unei false opinii. ♦ A dezamăgi. ♦ A-i arăta cuiva că se înșală. [Var. desabuza vb. I. / < fr. désabuser].

Corectat înșală. În original înșeală. - gall

DEZABUZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni blazat. (< fr. désabuser)

Intrare: dezabuza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezabuza dezabuzare dezabuzat dezabuzând singular plural
dezabuzea dezabuzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezabuzez (să) dezabuzez dezabuzam dezabuzai dezabuzasem
a II-a (tu) dezabuzezi (să) dezabuzezi dezabuzai dezabuzași dezabuzaseși
a III-a (el, ea) dezabuzea (să) dezabuzeze dezabuza dezabuză dezabuzase
plural I (noi) dezabuzăm (să) dezabuzăm dezabuzam dezabuzarăm dezabuzaserăm, dezabuzasem*
a II-a (voi) dezabuzați (să) dezabuzați dezabuzați dezabuzarăți dezabuzaserăți, dezabuzaseți*
a III-a (ei, ele) dezabuzea (să) dezabuzeze dezabuzau dezabuza dezabuzaseră
Intrare: dezabuzat
dezabuzat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezabuzat dezabuzatul dezabuza dezabuzata
plural dezabuzați dezabuzații dezabuzate dezabuzatele
genitiv-dativ singular dezabuzat dezabuzatului dezabuzate dezabuzatei
plural dezabuzați dezabuzaților dezabuzate dezabuzatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)