2 intrări

10 definiții

dezabuzáre sf [At: PONTBRIANT, D. / S și: (înv) ~usa~ / Pl: ~zắri / E: dezabuza] (Liv) 1 Înțelegere a greșelii Si: (îvr) dezabuzemânt (1). 2 Renunțare la o falsă opinie Si: (îvr) dezabuzemânt (2). 3 Dezamăgire.

dezabuzáre s. f., pl. dezabuzări

DEZABUZÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a (se) dezabuza și rezultatul ei; dezamăgire; amărăciune. [Var. desabuzare s.f. / < dezabuza].

dezabuzá [At: GHICA, A. 543 / S și: (înv) ~usá / Pzi: ~zéz / E: fr désabuser] (Liv) 1-2 vtr A(-și) înțelege greșeala. 3-4 vtr A face pe cineva să revină (sau a reveni) dintr-o falsă opinie. 5 vt A dezamăgi.

DEZABUZÁ, dezabuzez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din fr. désabuser.

DEZABUZÁ, dezabuzez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din fr. désabuser.

dezabuzá vb., ind. prez.1 sg. dezabuzéz, 3 sg. și pl. dezabuzeáză

DEZABUZÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A-și recunoaște greșeala, a reveni asupra unei false opinii. ♦ A dezamăgi. ♦ A-i arăta cuiva că se înșală. [Var. desabuza vb. I. / < fr. désabuser].

Corectat înșală. În original înșeală. - gall

DEZABUZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni blazat. (< fr. désabuser)

Intrare: dezabuza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezabuza dezabuzare dezabuzat dezabuzând singular plural
dezabuzea dezabuzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezabuzez (să) dezabuzez dezabuzam dezabuzai dezabuzasem
a II-a (tu) dezabuzezi (să) dezabuzezi dezabuzai dezabuzași dezabuzaseși
a III-a (el, ea) dezabuzea (să) dezabuzeze dezabuza dezabuză dezabuzase
plural I (noi) dezabuzăm (să) dezabuzăm dezabuzam dezabuzarăm dezabuzaserăm, dezabuzasem*
a II-a (voi) dezabuzați (să) dezabuzați dezabuzați dezabuzarăți dezabuzaserăți, dezabuzaseți*
a III-a (ei, ele) dezabuzea (să) dezabuzeze dezabuzau dezabuza dezabuzaseră
Intrare: dezabuzare
dezabuzare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezabuzare dezabuzarea
plural dezabuzări dezabuzările
genitiv-dativ singular dezabuzări dezabuzării
plural dezabuzări dezabuzărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)