2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezabuzare sf [At: PONTBRIANT, D. / S și: (înv) ~usa~ / Pl: ~zări / E: dezabuza] (Liv) 1 Înțelegere a greșelii Si: (îvr) dezabuzemânt (1). 2 Renunțare la o falsă opinie Si: (îvr) dezabuzemânt (2). 3 Dezamăgire.

DEZABUZÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a (se) dezabuza și rezultatul ei; dezamăgire; amărăciune. [Var. desabuzare s.f. / < dezabuza].

DEZABUZÁ, dezabuzez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din fr. désabuser.

dezabuzá [At: GHICA, A. 543 / S și: (înv) ~usá / Pzi: ~zéz / E: fr désabuser] (Liv) 1-2 vtr A(-și) înțelege greșeala. 3-4 vtr A face pe cineva să revină (sau a reveni) dintr-o falsă opinie. 5 vt A dezamăgi.

DEZABUZÁ, dezabuzez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din fr. désabuser.

DEZABUZÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A-și recunoaște greșeala, a reveni asupra unei false opinii. ♦ A dezamăgi. ♦ A-i arăta cuiva că se înșală. [Var. desabuza vb. I. / < fr. désabuser].[1]

  1. Corectat înșală. În original înșeală. gall

DEZABUZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni blazat. (< fr. désabuser)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezabuzáre s. f., pl. dezabuzări

dezabuzá vb., ind. prez.1 sg. dezabuzéz, 3 sg. și pl. dezabuzeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: dezabuzare
dezabuzare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezabuzare
  • dezabuzarea
plural
  • dezabuzări
  • dezabuzările
genitiv-dativ singular
  • dezabuzări
  • dezabuzării
plural
  • dezabuzări
  • dezabuzărilor
vocativ singular
plural
desabuzare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desabuzare
  • desabuzarea
plural
  • desabuzări
  • desabuzările
genitiv-dativ singular
  • desabuzări
  • desabuzării
plural
  • desabuzări
  • desabuzărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dezabuza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezabuza
  • dezabuzare
  • dezabuzat
  • dezabuzatu‑
  • dezabuzând
  • dezabuzându‑
singular plural
  • dezabuzea
  • dezabuzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezabuzez
(să)
  • dezabuzez
  • dezabuzam
  • dezabuzai
  • dezabuzasem
a II-a (tu)
  • dezabuzezi
(să)
  • dezabuzezi
  • dezabuzai
  • dezabuzași
  • dezabuzaseși
a III-a (el, ea)
  • dezabuzea
(să)
  • dezabuzeze
  • dezabuza
  • dezabuză
  • dezabuzase
plural I (noi)
  • dezabuzăm
(să)
  • dezabuzăm
  • dezabuzam
  • dezabuzarăm
  • dezabuzaserăm
  • dezabuzasem
a II-a (voi)
  • dezabuzați
(să)
  • dezabuzați
  • dezabuzați
  • dezabuzarăți
  • dezabuzaserăți
  • dezabuzaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezabuzea
(să)
  • dezabuzeze
  • dezabuzau
  • dezabuza
  • dezabuzaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desabuza
  • desabuzare
  • desabuzat
  • desabuzatu‑
  • desabuzând
  • desabuzându‑
singular plural
  • desabuzea
  • desabuzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desabuzez
(să)
  • desabuzez
  • desabuzam
  • desabuzai
  • desabuzasem
a II-a (tu)
  • desabuzezi
(să)
  • desabuzezi
  • desabuzai
  • desabuzași
  • desabuzaseși
a III-a (el, ea)
  • desabuzea
(să)
  • desabuzeze
  • desabuza
  • desabuză
  • desabuzase
plural I (noi)
  • desabuzăm
(să)
  • desabuzăm
  • desabuzam
  • desabuzarăm
  • desabuzaserăm
  • desabuzasem
a II-a (voi)
  • desabuzați
(să)
  • desabuzați
  • desabuzați
  • desabuzarăți
  • desabuzaserăți
  • desabuzaseți
a III-a (ei, ele)
  • desabuzea
(să)
  • desabuzeze
  • desabuzau
  • desabuza
  • desabuzaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezabuzare desabuzare

etimologie:

  • dezabuza
    surse: DN

dezabuza desabuza

  • 1. A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: blaza
  • diferențiere A-și recunoaște greșeala, a reveni asupra unei false opinii.
    surse: DN
    • diferențiere1. dezamăgi
      surse: DN
    • diferențiere2. A-i arăta cuiva că se înșală.
      surse: DN

etimologie: