O definiție pentru dezînconjura

dezînconjurá vt [At: PĂSCULESCU, L. P. 139 / S și: desî~ / Pzi: ~cónjur / E: dez- + înconjura] (Reg) 1 (Într-un descântec) A scoate din mijloc. 2 (Pbl) A ocoli în sens invers.

Intrare: dezînconjura
dezînconjura
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.