2 intrări

4 definiții

DEVITAMINIZÁ, devitaminizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde vitaminele. – Din fr. dévitaminiser.

*devitaminizá (a ~) vb., ind. prez. 3 devitaminizeáză

devitaminizá vb., ind. prez. 3 sg. devitaminizeáză

DEVITAMINIZÁ vb. tr. a face să-și piardă vitaminele. (după fr. dévitaminer)

Intrare: devitaminiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • devitaminiza
  • devitaminizare
  • devitaminizat
  • devitaminizatu‑
  • devitaminizând
  • devitaminizându‑
singular plural
  • devitaminizea
  • devitaminizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • devitaminizez
(să)
  • devitaminizez
  • devitaminizam
  • devitaminizai
  • devitaminizasem
a II-a (tu)
  • devitaminizezi
(să)
  • devitaminizezi
  • devitaminizai
  • devitaminizași
  • devitaminizaseși
a III-a (el, ea)
  • devitaminizea
(să)
  • devitaminizeze
  • devitaminiza
  • devitaminiză
  • devitaminizase
plural I (noi)
  • devitaminizăm
(să)
  • devitaminizăm
  • devitaminizam
  • devitaminizarăm
  • devitaminizaserăm
  • devitaminizasem
a II-a (voi)
  • devitaminizați
(să)
  • devitaminizați
  • devitaminizați
  • devitaminizarăți
  • devitaminizaserăți
  • devitaminizaseți
a III-a (ei, ele)
  • devitaminizea
(să)
  • devitaminizeze
  • devitaminizau
  • devitaminiza
  • devitaminizaseră
Intrare: devitaminizare
devitaminizare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • devitaminizare
  • devitaminizarea
plural
  • devitaminizări
  • devitaminizările
genitiv-dativ singular
  • devitaminizări
  • devitaminizării
plural
  • devitaminizări
  • devitaminizărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)