2 intrări

4 definiții

devirilizáre s. f., g.-d. art. devirilizării

devirilizá vt [At: BUL. FIL. III, 185 / Pzi: ~zéz / E: fr déviriliser] (Rar) A efemina.

devirilizá vb., ind. prez. 3 sg. devirilizeáză

DEVIRILIZÁ vb. tr., refl. a (se) demasculiniza, a (se) efemina; a (se) moleși. (< fr. déviriliser)

Intrare: deviriliza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deviriliza devirilizare devirilizat devirilizând singular plural
devirilizea devirilizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) devirilizez (să) devirilizez devirilizam devirilizai devirilizasem
a II-a (tu) devirilizezi (să) devirilizezi devirilizai devirilizași devirilizaseși
a III-a (el, ea) devirilizea (să) devirilizeze deviriliza deviriliză devirilizase
plural I (noi) devirilizăm (să) devirilizăm devirilizam devirilizarăm devirilizaserăm, devirilizasem*
a II-a (voi) devirilizați (să) devirilizați devirilizați devirilizarăți devirilizaserăți, devirilizaseți*
a III-a (ei, ele) devirilizea (să) devirilizeze devirilizau deviriliza devirilizaseră
Intrare: devirilizare
devirilizare infinitiv lung
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular devirilizare devirilizarea
plural devirilizări devirilizările
genitiv-dativ singular devirilizări devirilizării
plural devirilizări devirilizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)