2 intrări

5 definiții

devergondát, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~áți, ~e / E: devergonda] (Frî) 1 Lipsit de rușine Si: devergond (1). 2 Desfrânat.

devergondá [At: NEGULICI / Pzi: ~déz / E: fr dévergonder] (Frî) 1 vi A deveni indecent. 2 vr A se destrăbăla.

devergondá vb., ind. prez. 3 sg. devergondeáză

DEVERGONDÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A se destrăbăla, a se dezmăța, a se desfrâna, a se strica. [< fr. dévergonder].

DEVERGONDÁ vb. refl. a se destrăbăla, a se desfrâna. (< fr. dévergonder)

Intrare: devergonda
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) devergonda devergondare devergondat devergondând singular plural
devergondea devergondați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) devergondez (să) devergondez devergondam devergondai devergondasem
a II-a (tu) devergondezi (să) devergondezi devergondai devergondași devergondaseși
a III-a (el, ea) devergondea (să) devergondeze devergonda devergondă devergondase
plural I (noi) devergondăm (să) devergondăm devergondam devergondarăm devergondaserăm, devergondasem*
a II-a (voi) devergondați (să) devergondați devergondați devergondarăți devergondaserăți, devergondaseți*
a III-a (ei, ele) devergondea (să) devergondeze devergondau devergonda devergondaseră
Intrare: devergondat
devergondat
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)