14 definiții pentru devălmășie davalmașie davalmășie davălmașie davălmășie dăvălmășie (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

devălmășíe sf [At: GHICA, C. E. I, 219 / V: (îrg) daval~, dăv~ / Pl: ~ii / E: devălmaș + -ie] (Înv) 1 Formă de stăpânire în comun (de către moșneni și răzeși) a unei suprafețe de teren, a unui bun etc Si: coproprietate. 2 Stare de indiviziune. 3-4 (Îljv) În (sau rar, la) ~ (Care este) în comun. 5-6 (Îal) (Care este) în diviziune. 7 Activitate desfășurată în comun. 8 Proprietate (mai ales teren agricol) stăpânită și exploatată în comun.

DEVĂLMĂȘÍE, devălmășii, s. f. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Formă de stăpânire sau de folosire în comun a pământurilor din hotarul satului, specifică obștii sătești. ♦ Activitate desfășurată în comun. ◊ Loc. adv. În devălmășie = în comun, de-a valma. – Devălmaș + suf. -ie.

DEVĂLMĂȘÍE, devălmășii, s. f. (Învechit) Stăpînire sau folosire în comun, în indiviziune, a pămînturilor, a pădurilor etc. ♦ Activitate făcută în comun. Nu se dădea în vînt după oameni, ci tot mai mult se ferea de dînșii, neluînd parte la devălmășiile obștești. POPA, B. 204. ◊ Loc. adv. În devălmășie = în comun, de-a valma. A lucra pămîntul în devălmășie.Țăranii care aveau ogoarele aici își repezeau cîteodată privirile peste nemărginirea lor, mulțumiți de frumusețea cu care li se arătau alăturate, unite în devălmășie. MIHALE, O. 315.

DEVĂLMĂȘÍE ~i f. 1) (în obștea sătească) Formă de stăpânire în comun a unei părți din hotarul satului. 2) Activitate desfășurată în comun. [Art. devălmășia, G.-D. devălmășiei; Sil. -și-e] /devălmaș + suf. ~ie

devălmășíe f. Coproprietate, moșie răzășească stăpînită de maĭ mulțĭ, indiviziune. – În vest și dăv-.

davalmășíe[1] sf vz devălmășie modificată

  1. În original, greșit: davalmașíe. Notă: Am șters o a doua trimitere de la varianta davălmașie (greșit tipărită în original). Corectată, ar fi devenit dublet pentru trimiterea de față — LauraGellner

dăvălmășíe sf vz devălmășie

davalmășie f. moșie răzeșească stăpânită de mai mulți împreună.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

devălmășíe s. f., art. devălmășía, g.-d. art. devălmășíei; pl. devălmășíi, art. devălmășíile

devălmășíe s. f., art. devălmășía, g.-d. art. devălmășíei; pl. devălmășíi, art. devălmășíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEVĂLMĂȘÍE s. (IST.) (înv., în Transilv.) composesiune. (Stăpânirea pământului în ~.)

DEVĂLMĂȘIE s. (IST.) (înv., în Transilv.) composesiune. (Stăpînirea pămîntului în ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DEVĂLMĂȘÍE s. f. Drept de proprietate pe care două sau mai multe persoane numite devălmași îl au asupra aceluiași bun nedivizat între ele în cote părți. (Dicționar de termeni juridici, Ed. Național, București, 2000)

Intrare: devălmășie
devălmășie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • devălmășie
  • devălmășia
plural
  • devălmășii
  • devălmășiile
genitiv-dativ singular
  • devălmășii
  • devălmășiei
plural
  • devălmășii
  • devălmășiilor
vocativ singular
plural
davalmășie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
davalmașie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
davălmașie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
davălmășie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dăvălmășie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dăvălmășie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.