DEUNĂZI adv. (Indică în mod vag un moment nu prea îndepărtat în trecut) Zilele trecute, nu demult, acum cîteva zile. Deunăzi i-am dat dreptate lui Pașadia. M. I. CARAGIALE, C. 87. Deunăzi, un bătrîn mă oprește în stradă. DEMETRESCU, O. 106. ◊ (Adeseori precedat de «mai»; atestat în forma dăunăzi) Mai dăunăzi mă-ntîlnește unul ce-i zic Clevetici. ALECSANDRI, T. I 238. Mai dăunăzi vorbeam cu-un june prieten. NEGRUZZI, S. I 198. ◊ Loc. adj. De (mai) deunăzi = din zilele trecute, de acum cîteva zile. Aceasta, în tot cazul, îmi readuce-aminte Scandalul de deunăzi. MACEDONSKI, O. II 6. – Pronunțat: de-u-năzi. - Variantă: (mai ales în Mold.) dăunăzi adv.