opțiuni
  • info

12 definiții pentru detunător (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DETUNĂTOR, -OARE, detunători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care răsună puternic; bubuitor. 2. S. n. Partea dindărăt a țevii unei arme de foc de infanterie, în care intră tubul cartușului. – Detuna + suf. -tor.

detunător1, ~oare [At: ASACHI, E. II, 277/3 / V: (îvr) ~nit~ a / Pl: ~i, ~oare / E: detuna + -ător] 1 a (Îvp) Care trăsnește. 2 sma (Înv) Cel care face să tune. 3 a (Îvr) Care bombardează. 4 sn Parte a țevii unei arme de foc de infanterie în care intră explozivul. 5 a Care răsună puternic Si: bubuitor. 6 a (D. arme de foc, explozii etc.) Care produce un zgomot puternic. 7 a (Rar; d. voce) Care are o rezonanță deosebită Si: puternic, sonor.

DETUNĂTOR, -OARE, detunători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care răsună puternic; bubuitor. 2. S. n. Partea dindărăt a țevii unei arme de foc de infanterie, în care intră tubul cartușului. – Detuna + suf. -ător.

DETUNĂTOR, -OARE, detunători, -oare, adj. Care răsună puternic (ca tunetul). Boierul, îndemnat de fala lui obișnuită, își scutura barba și umplea încăperea c-un glas detunător. SADOVEANU, O. VII 54.

DETUNĂTOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care detună; bubuitor. /a detuna + suf. ~ător

detunător a. care detună: glas detunător.

detunitor, ~oare a vz detunător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

detunător1 adj. m., pl. detunători; f. sg. și pl. detunătoare

detunător1 adj. m., pl. detunători; f. sg. și pl. detunătoare

detunător adj. m., pl. detunători; f. sg. și pl. detunătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DETUNĂTOR adj. v. bubuitor.

DETUNĂTOR adj. bubuitor, tunător. (Explozie ~.)

Intrare: detunător (adj.)
detunător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detunător
  • detunătorul
  • detunătoru‑
  • detunătoare
  • detunătoarea
plural
  • detunători
  • detunătorii
  • detunătoare
  • detunătoarele
genitiv-dativ singular
  • detunător
  • detunătorului
  • detunătoare
  • detunătoarei
plural
  • detunători
  • detunătorilor
  • detunătoare
  • detunătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
detunitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

detunător, detunătoareadjectiv

  • 1. Care răsună puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bubuitor tunător
    • format_quote Boierul, îndemnat de fala lui obișnuită, își scutura barba și umplea încăperea c-un glas detunător. SADOVEANU, O. VII 54. DLRLC
etimologie:
  • Detuna + sufix -tor. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.