2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DETUNÁT, -Ă, detunați, -te, adj. (Rar) Lovit de trăsnet; trăsnit. – V. detuna.

DETUNÁT, -Ă, detunați, -te, adj. (Rar) Lovit de trăsnet; trăsnit. – V. detuna.

detunat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~ton~ / Pl: ~ați, ~e / E: detuna] 1 (Pop) Lovit de trăsnet Si: trăsnit. 2 (Reg; fig) Crăpat. 3 (Pop) Zăpăcit. 4 (Pop) Nebun. 5 (Pop; pex) Amețit de băutură. 6 (Rar; d. voce) Răsunătoare. 7 (Reg) Frânt de oboseală.

detunat1 sn [At: IST. AM. 43r/12 / V: (îvp) sf / Pl: ~uri / E: detuna] (Rar) 1-5 Detunare (1-5).

DETUNÁT, -Ă, detunați, -te, adj. 1. Lovit de trăsnet; trăsnit. Păduri... se cațără pînă sub piscurile detunate și pleșuve. GALACTION, O. I 344. Un brad se înălța singur și detunat pe-un vîrf de munte. EMINESCU, N. 49. 2. Fig. Zdrobit, lovit. Pe fruntea lui detunată și lividă strălucea, în sînge închegat, un Gloria Constantini ( = monedă de aur). GALACTION, O. I 153. 3. Fig. (Rar) Cu mintea tulbure; zăpăcit, țicnit. Unde mergeți acolo vă uitați, Așa sînteți de detunați. SEVASTOS, N. 371. 4. (Rar) Care răsună ca tunetul; tunător, detunător. Bătrînul pirat hohotește cu glas detunat. C. PETRESCU, Î. II 192.

detunat a. trăsnit: munte cu capul de piatră de furtune detunată EM.

detunát, -ă adj. Trăsnit. Fig. Iron. Beat.

DETUNÁ, detún, vb. I. 1. Intranz. (La pers. 3) A face un zgomot ca al tunetului; a bubui; p. ext. a răsuna. ♦ Tranz. (Rar) A face să răsune. 2. Intranz. Fig. (Despre oameni) A-și manifesta mânia în mod zgomotos. 3. Intranz. și tranz. (La pers. 3) A trăsni. 4. Tranz. (Adesea fig.) A zdrobi, a nimici; a nărui. – Lat. detonare.

DETUNÁ, detún, vb. I. 1. Intranz. (La pers. 3) A face un zgomot ca al tunetului; a bubui; p. ext. a răsuna. ♦ Tranz. (Rar) A face să răsune. 2. Intranz. Fig. (Despre oameni) A-și manifesta mânia în mod zgomotos. 3. Intranz. și tranz. (La pers. 3) A trăsni. 4. Tranz. (Adesea fig.) A zdrobi, a nimici; a nărui. – Lat. detonare.

detuná [At: URECHE, ap. LET. 103 / Pzi: detún / E: lat detonare] 1-2 vti (Pop) A lovi fulgerul Si: a trăsni. 3 vi (Înv) A tuna. 4-5 vtr (Îvr; fig) A (se) dărâma. 6 vt (Îvr; fig; c.i. mintea) A tulbura. 7 vt (Îvp) A descărca o armă de foc (cu scopul de a ucide) Si: a împușca. 8 vt (Înv) A bombarda. 9 vt (Înv; pex) A doborî. 10 vt (Înv) A lovi. 11 vt (Înv; pex) A birui. 12 vi A face un zgomot ca al tunetului Si: a bubui. 13 vi (Pex) A răsuna. 14 vi (D. arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale egale Si: a exploda. 15 vi (Fig; d. oameni) A-și manifesta mânia în mod zgomotos. 16 vi (Fig; d. voce, cuvinte) A răsuna puternic. 17 vt (Reg; fig) A crăpa. 18 vr (Olt) A se chinui să ducă o greutate Si: (îrg) a se huțupăui.

DETUNÁ, pers. 3 detúnă, vb. I. 1. Intranz. A face un zgomot ca al tunetului, a produce o detunătură (sau detunături); a bubui (puternic); p. ext. a răsuna tare. Răgetul de leu al lui boier Cristea detună în liniștea de la odăi. SADOVEANU, M. C. 207. Toba detuna cutremurînd geamurile. C. PETRESCU, C. V. 198. Neîncetat îi detunau în urechi: ucigașule, hoțule! CONTEMPORANUL, III 704. Vuiește aprig cîmpul și armele răsună Și tunurile crunte ca tunete detună. ALECSANDRI, P. A. 145. ◊ (Subiectul este locul în care se produce detunătura) Peste cîteva minute începu să detune casa de sforăiturile lui ca tunetul. POPESCU, B. II 97. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A face să răsune. A lovit aproape un obuz care-a detunat urechile. C. PETRESCU, Î. II 35. ♦ Fig. (Despre ființe) A-și manifesta mînia în mod zgomotos. Țîțaca noastră Leona avea nevoie să se mînie, să tune și să detune în fiecare zi. SADOVEANU, N. F. 6. 2. Intranz. A trăsni. Furtuna detuna o dată în mijlocul bolții și catapeteasma cerului era crăpată de fulger. ARGHEZI, P. T. 160. Un trăsnet în groaznica-i urgie Lucește, crapă, cade, detună-n vijelie. MACEDONSKI, O. I 252. ◊ Tranz. Un trăsnet îngrozitor detună stejarul. ȘEZ. III 235. 3. Tranz. A zdrobi, a nimici. Merg oștile sovietice cu putere înainte și-i detună pe nemți. SADOVEANU, M. C. 109. ◊ Refl. reciproc. Acei cocori vin de pe unde se bat încă oameni și se detună unii pe alții, omorîndu-se. SADOVEANU, M. C. 155. ♦ Fig. A nimici, a zdrobi prin cuvinte. Acesta, după ce detună pre toți vrăjmașii săi, într-un cuvînt potrivit cu împrejurările, se înturna biruitor acasă. NEGRUZZI, S. I 227.

A DETUNÁ detún 1. intranz. 1) A se produce un tunet (în urma unei descărcări electrice în atmosferă); a trăsni. 2) A produce un zgomot puternic; a se auzi un vuiet mare; a bubui; a trăsni. 3) (despre arme de foc) A se descărca cu zgomot; a bubui; a trăsni. 2. tranz. 1) (persoane, lucruri) A lovi trăsnetul; a trăsni; a fulgera. 2) fig. (persoane, animale etc.). A face să nu mai existe; a șterge de pe fața pământului; a nimici; a prăpădi. /<lat. detonare

detunà v. 1. a tuna tare, a răsuna cu sgomot: tunurile crunte ca tunete detună Al. 2. a trăsni, a lovi cu fulgerul; 3. a face explozie. [Lat. DETONARE].

Detunata f. vestită stâncă de bazalt, aproape de Abrud, ridicându-se la o înălțime prăpăstioasă.

detún, a -á v. tr. (lat. detóno, -áre, d. tonare, a tuna). Trăsnesc, izbesc cu fulgeru: un brad detunat. Dobor, prăbușesc pin foc de pușcă: îl detuna cu pistolu (Sadov. VR. 1924, 1, 8). V. refl. Mă prăbușesc de lovitură: munțiĭ s’aŭ detunat. V. intr. (neol. după fr. détoner). Bubuĭ, explodez cu tunet: tunu detună.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

detuná (a ~) (a bubui) vb., ind. prez. 3 detúnă

detuná vb., ind. prez. 3 sg. detúnă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DETUNÁT adj. trăsnit. (Copac ~.)

DETUNAT s. bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. și reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.)

DETUNÁ vb. 1. v. bubui. 2. v. trăsni.

arată toate definițiile

Intrare: detunat
detunat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detunat
  • detunatul
  • detunatu‑
  • detuna
  • detunata
plural
  • detunați
  • detunații
  • detunate
  • detunatele
genitiv-dativ singular
  • detunat
  • detunatului
  • detunate
  • detunatei
plural
  • detunați
  • detunaților
  • detunate
  • detunatelor
vocativ singular
plural
Intrare: detuna
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • detuna
  • detunare
  • detunat
  • detunatu‑
  • detunând
  • detunându‑
singular plural
  • detu
  • detunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • detun
(să)
  • detun
  • detunam
  • detunai
  • detunasem
a II-a (tu)
  • detuni
(să)
  • detuni
  • detunai
  • detunași
  • detunaseși
a III-a (el, ea)
  • detu
(să)
  • detune
  • detuna
  • detună
  • detunase
plural I (noi)
  • detunăm
(să)
  • detunăm
  • detunam
  • detunarăm
  • detunaserăm
  • detunasem
a II-a (voi)
  • detunați
(să)
  • detunați
  • detunați
  • detunarăți
  • detunaserăți
  • detunaseți
a III-a (ei, ele)
  • detu
(să)
  • detune
  • detunau
  • detuna
  • detunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

detunat

etimologie:

  • vezi detuna
    surse: DEX '98 DEX '09

detuna

  • 1. intranzitiv unipersonal A face un zgomot ca al tunetului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bubui attach_file 2 exemple
    exemple
    • Toba detuna cutremurînd geamurile. C. PETRESCU, C. V. 198.
      surse: DLRLC
    • Vuiește aprig cîmpul și armele răsună Și tunurile crunte ca tunete detună. ALECSANDRI, P. A. 145.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Răgetul de leu al lui boier Cristea detună în liniștea de la odăi. SADOVEANU, M. C. 207.
        surse: DLRLC
      • Neîncetat îi detunau în urechi: ucigașule, hoțule! CONTEMPORANUL, III 704.
        surse: DLRLC
      • Peste cîteva minute începu să detune casa de sforăiturile lui ca tunetul. POPESCU, B. II 97.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv rar A face să răsune.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • A lovit aproape un obuz care-a detunat urechile. C. PETRESCU, Î. II 35.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat (Despre oameni) A-și manifesta mânia în mod zgomotos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Țîțaca noastră Leona avea nevoie să se mînie, să tune și să detune în fiecare zi. SADOVEANU, N. F. 6.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Furtuna detuna o dată în mijlocul bolții și catapeteasma cerului era crăpată de fulger. ARGHEZI, P. T. 160.
      surse: DLRLC
    • Un trăsnet în groaznica-i urgie Lucește, crapă, cade, detună-n vijelie. MACEDONSKI, O. I 252.
      surse: DLRLC
    • Un trăsnet îngrozitor detună stejarul. ȘEZ. III 235.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Merg oștile sovietice cu putere înainte și-i detună pe nemți. SADOVEANU, M. C. 109.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Acei cocori vin de pe unde se bat încă oameni și se detună unii pe alții, omorîndu-se. SADOVEANU, M. C. 155.
      surse: DLRLC
    • Acesta, după ce detună pre toți vrăjmașii săi, într-un cuvînt potrivit cu împrejurările, se înturna biruitor acasă. NEGRUZZI, S. I 227.
      surse: DLRLC

etimologie: