3 definiții pentru detritivor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DETRITIVOR, -Ă adj. (despre animale limicole) care se hrănește cu detritus. (< detrit/us/ + -vor)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
detritivor adj. m.(sil. -tri-ti-vor), pl. detritivori; f. sg. detritivoră, pl. detritivore
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DETRITI- „detritus, detritic”. ◊ L. detritus „sfărîmat, măcinat” > fr. détriti- > rom. detriti-. □ ~col (v. -col1), adj., care trăiește de obicei în depozitele detritice; ~vor (v. -vor), adj., (despre un organism) care se hrănește cu detritusuri.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: detritivor
detritivor adjectiv
- silabație: -tri-ti-vor
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
detritivor, detritivorăadjectiv
- 1. (Despre animale limicole) Care se hrănește cu detritus. MDN '00
etimologie:
- detritus + -vor MDN '00