2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

detractat, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~rec~ / Pl: ~ați, ~e / E: detracta] (Liv) Care este defăimat Si: ponegrit.

DETRACTA, detractez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ponegri, a defăima pe cineva. – Din fr. détracter.

DETRACTA, detractez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ponegri, a defăima pe cineva. – Din fr. détracter.

detracta vt [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~rec~ / Pzi: ~tez / E: fr détracter, lat detrectare] (Liv) A defăima pe cineva Si: a ponegri.

DETRACTA, detractez, vb. I. Tranz. (Rar) A căuta să micșoreze pe nedrept meritele cuiva; a ponegri, a defăima.

DETRACTA vb. I. tr. (Rar) A ponegri, a defăima; a micșora meritele cuiva. [< fr. détracter, cf. lat. detractus < detrahere].

DETRACTA vb. tr. a micșora meritele cuiva; a defăima, a ponegri. (< fr. détracter)

A DETRACTA ~ez tranz. livr. (persoane) A vorbi de rău; a ponegri; a ponosi; a huli; a denigra; a defăima; a blama; a calomnia; a cleveti; a bârfi. /<fr. detracter

detractà v. a vorbi rău de cineva, a depreția meritul cuiva.

* detractéz v. tr. (fr. dé-tracter, a deprecia pe nedrept, d. lat. de-tractare, a trata, a discuta. V. contractez, tratez, trag). Depreciez pe nedrept.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

detracta (a ~) (a defăima) (livr.) (desp. de-trac-) vb., ind. prez. 1 sg. detractez, 3 detractea; conj. prez. 1 sg. să detractez, 3 să detracteze

detracta (a ~) (a ponegri) (livr.) (de-trac-) vb., ind. prez. 3 detractea

detracta vb. (sil. -trac-), ind. prez. 1 sg. detractez, 3 sg. și pl. detractea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DETRACTA vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.

detracta vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI.

Intrare: detractat
detractat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detractat
  • detractatul
  • detractatu‑
  • detracta
  • detractata
plural
  • detractați
  • detractații
  • detractate
  • detractatele
genitiv-dativ singular
  • detractat
  • detractatului
  • detractate
  • detractatei
plural
  • detractați
  • detractaților
  • detractate
  • detractatelor
vocativ singular
plural
detrectat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: detracta
  • silabație: de-trac-ta info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • detracta
  • detractare
  • detractat
  • detractatu‑
  • detractând
  • detractându‑
singular plural
  • detractea
  • detractați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • detractez
(să)
  • detractez
  • detractam
  • detractai
  • detractasem
a II-a (tu)
  • detractezi
(să)
  • detractezi
  • detractai
  • detractași
  • detractaseși
a III-a (el, ea)
  • detractea
(să)
  • detracteze
  • detracta
  • detractă
  • detractase
plural I (noi)
  • detractăm
(să)
  • detractăm
  • detractam
  • detractarăm
  • detractaserăm
  • detractasem
a II-a (voi)
  • detractați
(să)
  • detractați
  • detractați
  • detractarăți
  • detractaserăți
  • detractaseți
a III-a (ei, ele)
  • detractea
(să)
  • detracteze
  • detractau
  • detracta
  • detractaseră
detrecta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

detracta, detractezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.