2 intrări

14 definiții

detractát, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~rec~ / Pl: ~áți, ~e / E: detracta] (Liv) Care este defăimat Si: ponegrit.

detractá vt [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~rec~ / Pzi: ~téz / E: fr détracter, lat detrectare] (Liv) A defăima pe cineva Si: a ponegri.

DETRACTÁ, detractez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ponegri, a defăima pe cineva. – Din fr. détracter.

DETRACTÁ, detractez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ponegri, a defăima pe cineva. – Din fr. détracter.

DETRACTÁ, detractez, vb. I. Tranz. (Rar) A căuta să micșoreze pe nedrept meritele cuiva; a ponegri, a defăima.

detractá (a ~) (a ponegri) (livr.) (de-trac-) vb., ind. prez. 3 detracteáză

detractá vb. (sil. -trac-), ind. prez. 1 sg. detractéz, 3 sg. și pl. detracteáză

DETRACTÁ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.

DETRACTÁ vb. I. tr. (Rar) A ponegri, a defăima; a micșora meritele cuiva. [< fr. détracter, cf. lat. detractus < detrahere].

DETRACTÁ vb. tr. a micșora meritele cuiva; a defăima, a ponegri. (< fr. détracter)

A DETRACTÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A vorbi de rău; a ponegri; a ponosi; a huli; a denigra; a defăima; a blama; a calomnia; a cleveti; a bârfi. /<fr. detracter

detractà v. a vorbi rău de cineva, a depreția meritul cuiva.

* detractéz v. tr. (fr. dé-tracter, a deprecia pe nedrept, d. lat. de-tractare, a trata, a discuta. V. contractez, tratez, trag). Depreciez pe nedrept.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

detractá vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI.

Intrare: detracta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) detracta detractare detractat detractând singular plural
detractea detractați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) detractez (să) detractez detractam detractai detractasem
a II-a (tu) detractezi (să) detractezi detractai detractași detractaseși
a III-a (el, ea) detractea (să) detracteze detracta detractă detractase
plural I (noi) detractăm (să) detractăm detractam detractarăm detractaserăm, detractasem*
a II-a (voi) detractați (să) detractați detractați detractarăți detractaserăți, detractaseți*
a III-a (ei, ele) detractea (să) detracteze detractau detracta detractaseră
Intrare: detractat
detractat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular detractat detractatul detracta detractata
plural detractați detractații detractate detractatele
genitiv-dativ singular detractat detractatului detractate detractatei
plural detractați detractaților detractate detractatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)