2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DETRACÁT, -Ă, detracați, -te, adj. (Livr.; adesea substantivat) Smintit, țicnit, dezechilibrat; decăzut din punct de vedere moral. – V. detraca. Cf. fr. détraqué.

DETRACÁT, -Ă, detracați, -te, adj. (Livr.; adesea substantivat) Smintit, țicnit, dezechilibrat; decăzut din punct de vedere moral. – V. detraca. Cf. fr. détraqué.

detracat, ~ă [At: GHEREA, ST. CR. II, 336 / Pl: ~ați, ~e / E: detraca] (Liv) 1 a (D. mașini, mecanisme) Care este defectat. 2-3 smf, a (Persoană) dezechilibrată (mintal). 4-5 smf, a (Pex) (Persoană) decăzută din punct de vedere moral.

DETRACÁT, -Ă, detracați, -te, adj. (Despre oameni) Dezechilibrat, stricat; (rar, despre obiecte) stricat, defectat, deranjat. Aparat detracat. CAMIL PETRESCU, T. I 253. [Tolstoi] ne-a zugrăvit un mistic, un pesimist detracat. GHEREA, ST. CR. II 336.

DETRACÁT, -Ă adj. Stricat, dezechilibrat, deșănțat; țicnit. ♦ (Rar; despre mașini) Stricat, defect. [< fr. détraqué].

* detracát, -ă adj. și s. (fr. dé-traqué, d. dé-traquer, a strica mecanizmu, a turbura, v. vfr. trace, mers, urmă). Persoană cu corpu și spiritu stricat de vițiĭ: beția mărește număru detracaților.

DETRACÁ vb. I. Refl. (Livr.; folosit numai la timpurile compuse) A se sminti, a se țicni; a decădea din punct de vedere moral. – Din fr. détraquer.

detraca vr [At: CAMIL PETRESCU, T. I, 356 / Pzi: ~achez / E: fr detraque] (Liv) 1 (D. mașini) A se defecta. 2 A se dezechilibra mintal Si: (pop) a se sminti, a se țicni. 3 (Pex) A decădea din punct de vedere moral.

DETRACÁ vb. I. Refl. (Livr.; întrebuințat numai la timpurile compuse) A se sminti, a se țicni; a decădea din punct de vedere moral. – Din fr. détraquer.

DETRACÁ vb. I. Refl. (Întrebuințat numai la participiu și la timpurile formate cu participiul; despre oameni sau despre minte) A se sminti, a se țicni; (rar, despre mecanisme sau despre mașini) a se defecta, a se strica. Ceasul minții mele s-a detracat, merge anapoda. CAMIL PETRESCU, T. I 356.

DETRACÁ vb. I. refl. (Rar) A înnebuni, a se sminti, a se țicni. ♦ (Rar; despre mașini) A se defecta. [< fr. détraquer].

DETRACÁ vb. refl. 1. a înnebuni, a se sminti, a se țicni. 2. (despre mașini) a se defecta. (< fr. détraquer)

A SE DETRACÁ pers. 3 se ~cheáză intranz. livr. 1) A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a se sminti; a se scrânti; a înnebuni; a se țicni; a se trăsni. 2) rar (despre sisteme tehnice) A ieși din funcțiune (prin uzare sau ca urmare a unui accident); a înceta să funcționeze normal; a se defecta; a se deregla; a se deterioraj a se strica. /<fr. detraquer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!detracá (a se ~) (a decădea) (livr.) (de-tra-) vb. refl., ind. perf. c. 3 sg. s-a detracát (folosit numai la timpuri compuse)

detracá vb. (sil. -tra-), ind. prez. 3 sg. detracheáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DETRACÁT adj. v. defect, defectat, deranjat, dereglat, dezechilibrat, stricat, tulburat, zdruncinat.

detracat adj. v. DEFECT. DEFECTAT. DERANJAT. DEREGLAT. DEZECHILIBRAT. STRICAT. TULBURAT. ZDRUNCINAT.

DETRACÁ vb. v. defecta, deranja, deregla, dezechilibra, strica, tulbura, zdruncina.

detraca vb. v. DEFECTA. DERANJA. DEREGLA. DEZECHILIBRA. STRICA. TULBURA. ZDRUNCINA.

Intrare: detracat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detracat
  • detracatul
  • detracatu‑
  • detraca
  • detracata
plural
  • detracați
  • detracații
  • detracate
  • detracatele
genitiv-dativ singular
  • detracat
  • detracatului
  • detracate
  • detracatei
plural
  • detracați
  • detracaților
  • detracate
  • detracatelor
vocativ singular
  • detracatule
  • detracate
  • detraca
  • detracato
plural
  • detracaților
  • detracatelor
Intrare: detraca
  • silabație: de-tra-ca
verb (V204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • detraca
  • detracare
  • detracat
  • detracatu‑
  • detracând
  • detracându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • detracam
  • detracai
  • detracasem
a II-a (tu)
  • detracai
  • detracași
  • detracaseși
a III-a (el, ea)
  • detraca
  • detracă
  • detracase
plural I (noi)
  • detracam
  • detracarăm
  • detracaserăm
  • detracasem
a II-a (voi)
  • detracați
  • detracarăți
  • detracaserăți
  • detracaseți
a III-a (ei, ele)
  • detracau
  • detraca
  • detracaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

detracat

etimologie:

detraca

  • comentariu livresc Este folosit numai la timpurile compuse.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 1. livresc A se sminti, a se țicni; a decădea din punct de vedere moral.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: decădea sminti înnebuni țicni
    • 1.1. rar )Despre mecanisme sau despre mașini) A se defecta, a se strica.
      surse: DLRLC DN sinonime: defecta strica un exemplu
      exemple
      • Ceasul minții mele s-a detracat, merge anapoda. CAMIL PETRESCU, T. I 356.
        surse: DLRLC

etimologie: