opțiuni
  • info

16 definiții pentru datornic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DATORNIC, -Ă, datornici, -ce, s. m. și f. 1. Persoană care are de plătit o datorie; debitor. 2. (Rar) Persoană care are de primit o datorie; creditor. – Dator + suf. -nic.

DATORNIC, -Ă, datornici, -ce, s. m. și f. 1. Persoană care are de plătit o datorie; debitor. 2. (Rar) Persoană care are de primit o datorie; creditor. – Dator + suf. -nic.

datornic, ~ă [At: PSALT. 235 / V: (înv) deat~, det~, (îrg) dăt~ / Pl: ~ci, ~ce / E: dator + -nic] 1 smf (Asr) Creditor. 2 smf Debitor. 3 a (Înv) Necesar. 4 a (Îe) A fi (sau a rămâne) ~ A fi îndatorat din punct de vedere moral Si: a datora (3). 5 smf (Bis; înv; mpl) Persoană care a greșit față de cineva. (2). 6 smf (Înv; mpl; în religia creștină) Persoană care greșește față de alta.

DATORNIC, -Ă, datornici, -e, s. m. și f. (Rar la f.) 1. Persoană care are de plătit o datorie (de obicei o sumă de bani); debitor. În cîțiva ani, tot satul era însemnat pe o scoarță a unei vechi cărți de rugăciuni, ca datornic. CAMILAR, N. I 332. Datornicul număra gologanii... și-i lăsa pe masă. Birtașul îi arunca în buzunarul șorțului. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 15. 2. Persoană care are de primit (de la cineva) o datorie (de obicei o sumă de bani); creditor. Visteria mea e goală și datornicii mei țipă. SADOVEANU, Z. C. 159. Va aștepta mai întîi să ia leafa, ca să nu lase în urma lui nici un datornic cu buza umflată. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 201. Cînd dimineața te vei scula și nu vei ști ce să mănînci și unde să te ascunzi de datornici, te încredințez că atunce vei avea prea puțin mintea dotată la învățătură. KOGĂLNICEANU, S. 216.

DATORNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival (despre persoane) Care are de plătit o datorie; debitor. / dator + suf. ~nic

datornic m. cel ce datorește.

datórnic, -ă s., pl. ĭ și e Dator, debitor: Eraŭ acolo trecuțĭ datorniciĭ cu număru meselor de cînd și pînă aveaŭ de plătit (J. Bt. Dat. uĭt. 69). De la un datornic răŭ te mulțumeștĭ și c’un sac pe paĭe. L.V. Vinovat, care a greșit. Creditor: părîndu-i-se niscariva datornicĭ, s’a ascuns în podul casiĭ (Mag. ist. 1, 351).

dătornic, ~ă smf, a vz datornic

detornic, ~ă smf, a vz datornic

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

datornic s. m., pl. datornici

datornic s. m., pl. datornici

datornic s. m., pl. datornici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DATORNIC s. v. creditor, împrumutător.

DATORNIC s., adj. debitor, (înv.) îndatoritor, platnic. (~ul și-a plătit datoria.)

DATORNIC s., adj. debitor, (înv.) îndatoritor, platnic. (~ și-a plătit datoria.)

datornic s. v. CREDITOR. ÎMPRUMUTĂTOR.

Datornic ≠ creditor

Intrare: datornic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • datornic
  • datornicul
  • datornicu‑
plural
  • datornici
  • datornicii
genitiv-dativ singular
  • datornic
  • datornicului
plural
  • datornici
  • datornicilor
vocativ singular
  • datornicule
  • datornice
plural
  • datornicilor
dătornic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
detornic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

datornic, datornicisubstantiv masculin
datornică, datornicesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care are de plătit o datorie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: debitor platnic îndatoritor antonime: creditor
    • format_quote În cîțiva ani, tot satul era însemnat pe o scoarță a unei vechi cărți de rugăciuni, ca datornic. CAMILAR, N. I 332. DLRLC
    • format_quote Datornicul număra gologanii... și-i lăsa pe masă. Birtașul îi arunca în buzunarul șorțului. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 15. DLRLC
  • 2. rar Persoană care are de primit o datorie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: creditor împrumutător
    • format_quote Visteria mea e goală și datornicii mei țipă. SADOVEANU, Z. C. 159. DLRLC
    • format_quote Va aștepta mai întîi să ia leafa, ca să nu lase în urma lui nici un datornic cu buza umflată. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 201. DLRLC
    • format_quote Cînd dimineața te vei scula și nu vei ști ce să mănînci și unde să te ascunzi de datornici, te încredințez că atunce vei avea prea puțin mintea dotată la învățătură. KOGĂLNICEANU, S. 216. DLRLC
etimologie:
  • Dator + sufix -nic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.