detorni vr [At: DOSOFTEI, PS. 40/16 / V: (îrg) dotărni, dotârni / Pzi: ~nesc / E: lat detornare] 1 (Înv) A se întoarce din drum. 2 (Înv) A se abate de la ceva. 3 (Reg) A se sălbătici. 4 (Reg) A deveni hoinar. 5 (Reg; d. lupi) A se năpusti.

DETORNI vb. (Mold., Ban.) A se întoarce; a se abate. A: (Fig.) Răii se detorniră-n volnicie largă. DOSOFTEI, PS. C: Detornesk. AC, 334. Etimologie: lat. detornare.

dotărni v vz detorni

dotârni v vz detorni