determinat², ~ă [At: HELIADE, O. II, 159 / Pl: ~ați, ~e / E: determina cf fr déterminé] 1 a Care a fost precizat. 2 a (Pex) Fix. 3 a Justificat. 4 a (D. cuvinte, propoziții sau categorii sintactice) Al cărui sens (lexical sau gramatical) este precizat de alt cuvânt sau de altă propoziție. 5 sma (Grm) Elementul regent al unui determinant (3). 6 a (Log; d. noțiuni) Care are mai multe note în sine și mai puține note sub sine. 7 a Ferm. 8 a (Pex) Îndrăzneț. 9 a Dedus pe baza anumitor date Si: calculat. 10 a (Înv) Pasionat.

determinat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: determina] 1-3 Determinare (1-2, 4).

DETERMINAT, -Ă, determinați, -te, adj. 1. Precizat, hotărît, stabilit. Bela, însă, se mîndrea că e lucrător, așadar un om cu o profesiune determinată. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 259. ◊ (Mat.) Problemă determinată = problemă care are un număr limitat de soluții posibile. 2. (Gram.; despre cuvinte) Precizat printr-un raport de determinare.

DETERMINAT, -Ă adj. Care este cauzat de ceva, definit. // s.m. Termen al unui raport sintactic care este regentul determinantului. [Cf. fr. détérminé].

DETERMINAT, -Ă I. adj. precizat. ◊ cauzat de ceva. ◊ (despre cuvinte) precizat printr-un raport de determinare (3). II. s. n. element lingvistic determinat de un altul. (< fr. déterminé)

DETERMINAT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre cuvinte, propoziții) Care este precizat, lămurit de alte cuvinte sau grupuri de cuvinte. /v. a determina

*determinát, -ă adj. Fix: oră, epocă determinată. Îndrăzneț, hotărît, rezolut: soldat determinat.

determina vt [At: CALENDARIU (1794), 38/29 / Pzi: ~ermin, (înv) ~nez / E: fr déterminer, lat determinare] 1 A arăta, în mod sigur și categoric, ceva sau pe cineva Si: a identifica. 2 A fixa (cu precizie) o dată, un termen etc. Si: a hotărî, a stabili. 3 (Pex) A defini. 4 (D. cuvinte, propoziții sau categorii sintactice) A preciza sensul (lexical sau gramatical) al unui cuvânt sau al unei propoziții. 5 (Spc) A preciza însușirile unui corp, ale unui fenomen, caracteristicile unei plante (în vederea identificării sau a repartizării acestora în categorii). 6 (Pex) A cunoaște. 7 (C.i. oameni) A face ca cineva să ia o anumită decizie, poziție, atitudine etc. Si: a convinge. 8 (C.i. fapte, fenomene, situații etc.) A servi drept cauză pentru apariția sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen Si: a cauza, a condiționa, a genera, a produce. 9 (Pex) A avea ca rezultat. 10 (Rar) A predestina. 11 (Spc) A deduce pe baza anumitor date Si: a calcula.

DETERMINA, determin, vb. I. Tranz. 1. A condiționa în mod necesar, a servi drept cauză pentru apariția sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui, a produce. Nu există domeniu al științei, literaturii și artei noastre unde cunoașterea experienței sovietice să nu determine un puternic avînt, realizări științifice și artistice de seamă, succese în lupta împotriva influențelor putredei ideologii burgheze în cultură, știință și artă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 331, 1/2. Forțele și relațiile de producție determină caracterul orînduirilor și succesiunea lor. IST. R.P.R. 8. 2. A fixa (cu precizie), a hotărî, a stabili (o dată, un termen etc.); a preciza, a lămuri. [Șeful justiției] determină și ziua înfățișării pricinei. GHICA, S. 587. ◊ Refl. pas. O lumină nu poate indica o poziție, de vreme ce nu i se poate determina locul. CAMIL PETRESCU, U. N. 389. ♦ A preciza însușirile unui corp, ale unei plante, ale unui fenomen (în vederea repartizării acestora în categorii). A determina o plantă. A determina o rocă. A calcula, a deduce (pe baza unor anumite date). A determina un unghi. A determina căldura specifică a unui lichid. A determina poziția unui avion. 3. A face (pe cineva) să ia o hotărîre; a decide, a convinge. Timotin... a reușit cu greu să determine pe doamna să vină în odaia de primire. IBRĂILEANU, A. 130. ◊ Refl. Trebuie să se cunoască cineva pînă a nu se determina a-și lega soarta. NEGRUZZI, S. III 59. 4. (Despre un cuvînt sau o propoziție) A preciza sensul unui cuvînt sau al unei propoziții. Adverbele determină verbele pe care le însoțesc.

DETERMINA vb. I. tr. 1. A fi cauza imediată a unui fenomen sau proces, a unui lucru; a condiționa, a cauza. 2. A stabili cu precizie; a lămuri, a preciza. ♦ A deduce; a calcula (pe baza unor date anumite). 3. A hotărî la ceva, a convinge, a decide (pe cineva). 4. A preciza, a lămuri sau a restrînge sensul unui cuvînt, al unei propoziții. [P.i. determin și determin. / < fr. déterminer, it., lat. determinare].

DETERMINA vb. tr. 1. a fi cauza imediată a unui fapt, fenomen sau proces; a condiționa, a cauza. 2. a stabili cu precizie (o dată un termen). ◊ a calcula (pe baza unor date). 3. a convinge, a decide la ceva. 4. a preciza, a lămuri sau a restrânge sensul unui cuvânt, al unei propoziții. 5. (mat., fiz.) a afla valoarea unei mărimi; a măsura. (< fr. déterminer, lat. determinare)

A DETERMINA determin tranz. 1) A face să se producă în mod necesar; a provoca; a genera. 2) (timp, date, termene etc.) A fixa printr-o înțelegere prealabilă; a stabili; a hotărî. 3) (corpuri, plante etc.) A stabili (pe baza trăsăturilor specifice) ca aparținând la o clasă sau la o specie; a identifica. 4) A stabili cu exactitate; a preciza; a defini; a delimita. ~ sensul unui cuvânt. 5) (cuvinte, propoziții) A preciza în calitate de determinativ; a explica. 6) A face să ia o decizie; a hotărî; a decide. /<fr. déterminer, lat. determinare

determinà v. 1. a hotărî, a indica într’un mod precis: a determina o distanță; 2. a cauza, a produce: căderea a determinat moartea; 3. a face să iea o rezoluțiune: l’am determinat să plece.

*detérmin, -á v. tr. (lat. détermino, -are. V. termin, țărm). Arăt precis: a determina o distanță. Hotărăsc, decid, fac să: acest eveniment m’a determinat să plec. Precizez înțelesu unuĭ cuvînt, limitez hotărăsc: „trist” e cînd din întîmplare „tragic” cînd e rezultatu caracteruluĭ unuĭ eroŭ din dramă. Cauzez, produc: a determina succesu uneĭ bătăliĭ.

determinat s. n.

determina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. determin, 3 determină; conj. prez. 1 sg. să determin, 3 să determine

determina (a ~) vb., ind. prez. 3 determină

determina vb., ind. prez. 1 sg. determin, 3 sg. și pl. determină

DETERMINAT adj. 1. v. anumit. 2. definit, precizat, stabilit. (Un aspect bine ~.) 3. v. concret.

DETERMINAT adj. 1. anumit, cunoscut, fixat, hotărît, precizat, rînduit, specificat, stabilit, statornicit. (La o dată ~.) 2. definit, precizat, stabilit. (Un aspect bine ~.) 3. concret, precis. (I-a oferit clteva fapte ~.)

Determinat ≠ nedeterminat

DETERMINA vb. 1. v. stârni. 2. v. provoca. 3. v. impulsiona. 4. v. condiționa. 5. v. decide. 6. v. decide. 7. v. calcula. 8. a defini, a preciza, a stabili, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietățile metalelor.) 9. v. stabili. 10. a fixa, a hotărî, a preciza, a stabili, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (Au ~ un nou termen pentru...) 11. v. complini.

DETERMINA vb. 1. a cauza, a declanșa, a dezlănțui, a genera, a isca, a naște, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, a stîrni, (înv. și reg.) a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuții aprinse.) 2. a cauza, a crea, a da, a face, a pricinui, a produce, a provoca, a stîrni. (Injecția i-a ~ o senzație de înviorare.) 3. a imprima, a impulsiona, a impune. (A ~ unui mobil o mișcare.) 4. a condiționa. (Factori care ~ producerea fenomenului.) 5. a convinge, a decide, a face, a hotărî, a îndupleca, (înv.) a îndemna, a pleca. (L-a ~ să vină.) 6. a decide, a hotărî, a stabili, (fig.) a pecetlui. (Soarta meciului a fost ~ în ultimele clipe.) 7. a calcula, a fixa, a măsura, a stabili. (A ~ valoarea unor parametri.) 8. a defini, a preciza, a stabili, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietățile metalelor.) 9. a fixa, a preciza, a stabili, a statornici. (Cum a ~ concentrația vinului?) 10. a fixa, a hotărî, a preciza, a stabili, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (Au ~ un nou termen pentru...) 11. (GRAM.) a complini.

DETERMINAT, -Ă adj. (< determina < fr. déterminer, it., lat. determinare): în sintagmele interjecție determinată, monem determinat, subiect determinat și substantiv determinat (v.).

DETERMINAT s. m. (< determina, cf. fr. déterminer): termen regent din cadrul unui raport sintactic, al cărui sens este precizat, lămurit sau restrâns de către termenul subordonat. În limba română, substantivul și verbul sunt în mod obișnuit elemente determinate (regente), primul al adjectivului și numeralului, al doilea al adverbului: gândire profundă, zece zile, rândul al doilea, aleargă nebunește etc. Și alte părți de vorbire pot deveni termeni determinați (regenți) într-o relație binară (cu sau fără elemente raționale): bun de glume, acesta roșu, acela de jos, patru galben, doi de sus, jos din cireș!, hai la drum!

determinat, -ă, determinați, -te adj. (pub.) ferm, hotărât.^[1]