3 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DETERMINANT, -Ă, determinanți, -te, adj., s. m. I. Adj. 1. Care determină sau este de natură să determine ceva; hotărâtor. 2. (Despre cuvinte sau propoziții; adesea substantivat) Care precizează sensul altui cuvânt sau al altei propoziții cu care este în legătură, fiind subordonat acestora. II. S. m. Expresie matematică ale cărei elemente sunt așezate sub forma unui tabel și care servește la rezolvarea sistemelor de ecuații. – Din fr. déterminant.

DETERMINANT, -Ă, determinanți, -te, adj., s. m. I. Adj. 1. Care determină sau este de natură să determine ceva; hotărâtor. 2. (Despre cuvinte sau propoziții; adesea substantivat) Care precizează sensul altui cuvânt sau al altei propoziții cu care este în legătură, fiind subordonat acestora. II. S. m. Expresie matematică ale cărei elemente sunt așezate sub forma unui tabel și care servește la rezolvarea sistemelor de ecuații. – Din fr. déterminant.

determinant, ~ă [At: NEGULICI / Pl: ~nți, ~e / E: fr déterminant] 1 a Care condiționează apariția sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen etc. 2 a Hotărâtor. 3-4 sma, a (Cuvânt, parte de propoziție sau propoziție) care precizează un alt cuvânt, o altă parte de propoziție sau o propoziție și căreia îi este subordonată Si: determinativ (1-2), (înv) determinator (1-2). 5 a (Înv) Caracteristic. 6 sm (Mat) Expresie matematică ale cărei elemente sunt așezate sub forma unui tabel și care servește la rezolvarea sistemelor de ecuații.

DETERMINANT2, -Ă, determinanți, -te, adj. 1. Care determină sau este de natură să determine ceva; hotărîtor. Marxismul respinge necondiționat toate teoriile idealiste potrivit cărora rolul determinant în societate l-ar avea ideile, conștiința, rațiunea, voința oamenilor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 23. 2. (Despre cuvinte și propoziții) Care determină, care precizează sensul unui cuvînt sau al unei propoziții cu care e în legătură. ◊ (Substantivat) Atributul este determinantul substantivului.

DETERMINANT1, determinanți, s. m. (Mat.) Tablou de numere așezate în linii și coloane și care simbolizează o anumită operație algebrică de efectuat cu aceste numere.

DETERMINANT, -Ă adj. Care determină, care este de natură să determine; hotărîtor; determinativ. ♦ (Gram.) Care arată o calitate. // s.m. Simbol matematic compus din numere așezate în linii și coloane reprezentînd o expresie algebrică și folosit mai ales în rezolvarea ecuațiilor. // s.n. Cuvînt, propoziție care precizează, lămurește semnificația unui cuvînt, a unei propoziții. [Cf. fr. déterminant, it. determinante].

DETERMINANT, -Ă I. adj. care determină; hotărâtor; determinativ. II. s. m. 1. factor, cauză, relație etc. cu rol hotărâtor în producerea unui eveniment, fenomen, situație, reacție. 2. (mat.) simbol compus din numere așezate în linii și coloane reprezentând o expresie algebrică și folosit mai ales în rezolvarea ecuațiilor. III. s. n. element lingvistic care determină alt element. (< fr. déterminant)

DETERMINANT2 ~ți m. 1) Fapt care determină alt fapt. 2) mat. Expresie algebrică care servește la formularea simplă și concisă, după anumite legi, a regulilor de rezolvare a ecuațiilor. /<fr. déterminant

DETERMINANT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care determină; în măsură să determine; hotărâtor; decisiv. 3) și substantival (despre elemente ale limbii) Care determină un cuvânt sau o propoziție; determinativ. /<fr. déterminant

*determinánt, -ă adj. (lat. determináns, -antis). Care determină.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

determinant1 adj. m., pl. determinanți; f. determinantă, pl. determinante

determinant2 s. m., pl. determinanți

!determinant2 (lingv., mat.) s. m., pl. determinanți

determinant1 adj. m., pl. determinanți; f. determinantă, pl. determinante

determinant adj. m., (mat.) s. m., pl. determinanți; f. sg. determinantă, pl. determinante

determinant (gram.) s. n., pl. determinante

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DETERMINANT adj., s. 1. adj. v. hotărâtor. 2. s., adj. (LINGV.) determinativ. (Un ~ sintactic.)

DETERMINANT adj., s. 1. adj. decisiv, hotărîtor, (livr.) irefutabil, (frantuzism înv.) ponderos, (fig.) strivitor, zdrobitor. (Argumente ~.) 2. s., adj. (LINGV.) determinativ. (Un ~ sintactic.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DETERMINANT, -Ă adj. (cf. fr. déterminant, it. determinante): în sintagmele interjecție determinantă și monem determinant (v.).

DETERMINANT (DETERMINATIV) s. m. (cf. fr. déterminant, it. determinante): termen subordonat celui regent (determinat) din cadrul unui raport sintactic, care precizează, lămurește sau restrânge sensul regentului. În limba română, adjectivul și numeralul sunt, în mod obișnuit, d. ai substantivului, iar adverbul d. al verbului: zi furtunoasă, trei cărți, pagina a doua, merge greu etc. Dar și alte părți de vorbire pot deveni d. într-o relație binară (cu sau fără elemente relaționale): trotuarele străzilor, nuia de salcie, fruntea lui, stăpânire de sine, dorința de a citi, mașină de cusut, mersul înainte, omul de-acolo, halal prieten etc. Tot d. este și articolul: vinul, apa, puii, pâinile; un copil, niște copii, o fetiță etc. ◊ ~ concret: d. care intră în raportul sintactic, dispunând de un conținut lexical precis, cum sunt substantivele, adjectivele, numeralele, pronumele, verbele, adverbele și interjecțiile (v. mai sus). ◊ ~ abstract: d. care intră în raportul sintactic, fără conținut lexical, numai cu o semnificație gramaticală, cum sunt articolele hotărâte și nehotărâte (v. mai sus). ◊ ~ proclitic (predeterminant): d. așezat în fața regentului, ca articolul hotărât lui, articolele nehotărâte și demonstrative, adjectivele pronominale interogative, relative, nehotărâte și negative; numeralele cardinale. ◊ ~ enclitic (postdeterminant): d. așezat după regent ca marea majoritate a articolelor hotărâte. ◊ ~ mixt: d. așezat fie înainte, fie după regent, cum sunt adjectivele calificative, adjectivele pronominale demonstrative, posesive și de întărire; adverbele, substantivele, pronumele, numeralele ordinale și interjecțiile.

Intrare: determinant (adj.)
determinant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • determinant
  • determinantul
  • determinantu‑
  • determinantă
  • determinanta
plural
  • determinanți
  • determinanții
  • determinante
  • determinantele
genitiv-dativ singular
  • determinant
  • determinantului
  • determinante
  • determinantei
plural
  • determinanți
  • determinanților
  • determinante
  • determinantelor
vocativ singular
plural
Intrare: determinant (s.m.)
determinant2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • determinant
  • determinantul
  • determinantu‑
plural
  • determinanți
  • determinanții
genitiv-dativ singular
  • determinant
  • determinantului
plural
  • determinanți
  • determinanților
vocativ singular
plural
Intrare: determinant (s.n.)
determinant3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • determinant
  • determinantul
  • determinantu‑
plural
  • determinante
  • determinantele
genitiv-dativ singular
  • determinant
  • determinantului
plural
  • determinante
  • determinantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

determinant, determinantăadjectiv

  • 1. Care determină sau este de natură să determine ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Marxismul respinge necondiționat toate teoriile idealiste potrivit cărora rolul determinant în societate l-ar avea ideile, conștiința, rațiunea, voința oamenilor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 23. DLRLC
  • 2. adesea substantivat (Despre cuvinte sau propoziții) Care precizează sensul altui cuvânt sau al altei propoziții cu care este în legătură, fiind subordonat acestora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • diferențiere gramatică Care arată o calitate. DN
etimologie:

determinant, determinanțisubstantiv masculin

  • 1. Expresie matematică ale cărei elemente sunt așezate sub forma unui tabel și care servește la rezolvarea sistemelor de ecuații. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Factor, cauză, relație etc. cu rol hotărâtor în producerea unui eveniment, fenomen, situație, reacție. MDN '00
etimologie:

determinant, determinantesubstantiv neutru

  • 1. Cuvânt, propoziție care precizează, lămurește semnificația unui cuvânt, a unei propoziții. DN
    sinonime: determinativ
    • format_quote Atributul este determinantul substantivului. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.