deteriorare sf [At: PONTBRIANT, D. / P: ~ri-o~ / Pl: ~rări / E: deteriora cf fr déteriorer] Stricare.

DETERIORARE, deteriorări, s. f. Acțiunea de a (se) deteriora; stricare. Obiecte supuse deteriorării. – Pronunțat: -ri-o-.

DETERIORARE s.f. Acțiunea de a deteriora și rezultatul ei; (spec.) stricăciune. [Pron. -ri-o-. / < deteriora].

deteriora vtr [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 211 / P: ~ri-o~ / Pzi: ~rez / E: fr déteriorer] 1-2 A (se) strica (prin întrebuințare îndelungată, în urma unui accident etc.) Si: a (se) avaria, a (se) defecta, a (se) degrada, a (se) deregla, a (se) rupe, a (se) uza.

DETERIORA, deteriorez, vb. I. Tranz. A aduce în stare rea, a scoate din uz (prin întrebuințare îndelungată); a strica. Inspectînd măcar o dată pe săptămînă odăile, să constate dacă nimeni n-a deteriorat paturile... C. PETRESCU, C. V. 50. ◊ Refl. După înșurubări și deșurubări repetate, filetul începe să se deterioreze. – Pronunțat: -ri-o-.

DETERIORA vb. I. tr., refl. A uza sau a aduce stricăciuni, a (se) strica. [Pron. -ri-o-. / < fr. détériorer, it., lat. deteriorare].

DETERIORA vb. tr., refl. 1. a (se) uza, a aduce stricăciuni unui lucru, a (se) strica, a (se) degrada. 2. a (se) distruge echilibrul, caracterul (unor relații etc.). (< fr. déteriorer, lat. deteriorare)

A SE DETERIORA pers. 3 se ~ează intranz. (despre sisteme tehnice) A ieși din funcțiune; a nu mai funcționa normal; a se defecta; a se degrada; a se strica; a se deregla. [Sil. -ri-o-] /<fr. déteriorer, lat. deteriorare

A DETERIORA ~ez tranz. A face să se deterioreze; a defecta; a strica; a avaria; a deregla. [Sil. -ri-o-] /<fr. déteriorer, lat. deteriorare

deteriorà v. a aduce un lucru în stare rea, a strica.

*deteriorațiúne f. (lat. deteriorátio, -ónis). Acțiunea de a deteriora. Rezultatu eĭ. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.

*deteriorez v. tr. (lat. deterióro, -áre, d. detérior, -óris, maĭ răŭ, maĭ stricat). Stric, avariez: casă, șosea deteriorată. V. vatăm.

deteriorare (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. deteriorării; pl. deteriorări

deteriorare (-ri-o-) s. f., g.-d. art. deteriorării; pl. deteriorări

deteriorare s. f. (sil. -ri-o), g.-d. art. deteriorării; pl. deteriorări

deteriora (a ~) (desp. -ri-o-) vb., ind. prez. 1 sg. deteriorez, 3 deteriorează; conj. prez. 1 sg. să deteriorez, 3 să deterioreze

deteriora (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 deteriorează

deteriora vb. (sil. -ri-o), ind. prez. 1 sg. deteriorez, 3 sg. și pl. deteriorează

DETERIORARE s. 1. degradare, învechire, stricare, uzare, (înv.) degradație. (~ mobilei.) 2. v. ponosire. 3. v. avariere. 4. v. avarie. 5. v. uzură.

DETERIORARE s. v. agravare, înrăire, înrăutățire.

DETERIORARE s. 1. degradare, învechire, stricare, uzare, (înv.) degradație. (~ mobilei.) 2. degradare, ponosire, stricare, uzare, (rar) ponoseală. (~ hainelor.) 3. avariere, stricare, (pop.) vătămare. (~ unui sistem tehnic.) 4. avarie, stricăciune. (~ suferită de un sistem tehnic.) 5. uzaj, uzare, uzură. (Gradul de ~ al unui obiect.)

DETERIORA vb. v. agrava, înrăi, înrăutăți.

DETERIORA vb. 1. a (se) degrada, a se învechi, a (se) strica, a (se) uza, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.) a (se) hârbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (Mobila s-a ~.) 2. v. ponosi. 3. v. avaria.

DETERIORA vb. 1. a (se) degrada, a se învechi, a (se) strica, a (se) uza, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.) a (se) hîrbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (Mobila s-a ~.) 2. a (se) degrada, a (se) ponosi, a (se) strica, a (se) uza. (Hainele i s-au ~.) 3. a (se) avaria, a (se) strica. (Nava s-a ~.)