2 intrări

O definiție


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

desvoálbe (-ólb, -ólt), vb.1. (Înv.) A dezvolta, a extinde. – 2. (Înv.) A se desface florile. Lat. *disvolvĕre (Candrea). Cuvînt înv., se regăsește numai în expresia floare desvoaltă „floare desfăcută”. Este dublet de la forma neol. desvolta, vb. (a dezvolta), format de la part. desvolt, ca it. svoltare de la svolgere (Scriban).

Intrare: desvoalbere
desvoalbere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desvoalbere
  • desvoalberea
plural
  • desvoalberi
  • desvoalberile
genitiv-dativ singular
  • desvoalberi
  • desvoalberii
plural
  • desvoalberi
  • desvoalberilor
vocativ singular
plural
Intrare: desvoalbe
verb (V666.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desvoalbe
  • desvoalbere
  • desvolbând
  • desvolbându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desvolb
(să)
  • desvolb
  • desvolbeam
a II-a (tu)
  • desvolbi
(să)
  • desvolbi
  • desvolbeai
a III-a (el, ea)
  • desvolbă
(să)
  • desvolbe
  • desvolbea
plural I (noi)
  • desvolbăm
(să)
  • desvolbăm
  • desvolbeam
a II-a (voi)
  • desvolbați
(să)
  • desvolbați
  • desvolbeați
a III-a (ei, ele)
  • desvolb
(să)
  • desvolbe
  • desvolbeau
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)