2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezvăreáză (se) v. refl. impers. (d. vară). Se face vară: Tătariĭ, cum s’au dezvărat, aŭ și început a prăda (N. Cost. 2, 33). V. desprimăvărează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezvărá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 dezvăreáză

dezvărá vb., ind. prez. 3 sg. dezvăreáză

Intrare: desvărare
desvărare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desvărare
  • desvărarea
plural
  • desvărări
  • desvărările
genitiv-dativ singular
  • desvărări
  • desvărării
plural
  • desvărări
  • desvărărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dezvăra
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezvăra
  • dezvărare
  • dezvărat
  • dezvăratu‑
  • dezvărând
  • dezvărându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • dezvărea
(să)
  • dezvăreze
  • dezvăra
  • dezvără
  • dezvărase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
verb (V201)
Surse flexiune: IVO-III
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desvăra
  • desvărare
  • desvărat
  • desvăratu‑
  • desvărând
  • desvărându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • desvărea
(să)
  • desvăreze
  • desvăra
  • desvără
  • desvărase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)