2 intrări

10 definiții

desulfitat, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ați, ~e / E: desulfita] (D. must sau vin) Care a fost supus desulfitării.

DESULFITÁT, -Ă, desulfitați, -te, adj. (Despre must, vin) Căruia i s-a îndepărtat dioxidul de sulf. – V. desulfita.

DESULFITÁT, -Ă, desulfitați, -te, adj. (Despre must, vin) Căruia i s-a îndepărtat hipobisulfitul de sulf. – V. desulfita.

desulfita vt [At: DN3 / Pzi: ~téz / E: fr désulfiter] (C.i. mustul sau vinul) A îndepărta bioxidul de sulf rezultat în timpul prelucrării.

DESULFITÁ, desulfitez, vb. I. Tranz. A îndepărta dioxidul de sulf din must sau din unele vinuri. – Din fr. désulfiter.

DESULFITÁ, desulfitez, vb. I. Tranz. A îndepărta hipobisulfitul de sulf din must sau din unele vinuri. – Din fr. desulfiter.

desulfitá vb., ind. prez.1 sg. desulfitéz, 3 sg. și pl. desulfiteáză

DESULFITÁ vb. I. tr. A elimina bioxidul de sulf din must sau din unele vinuri care au fost prelucrate. [< fr. désulfiter].

DESULFITÁ vb. tr. a elimina bioxidul de sulf din must sau din unele vinuri care au fost supuse sulfitajului. (< fr. désulfiter)

A DESULFITÁ ~éz tranz. (vin) A curăța de bioxid de sulf. /des- + a sulfita

Intrare: desulfita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desulfita
  • desulfitare
  • desulfitat
  • desulfitând
singular plural
  • desulfitea
  • desulfitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desulfitez
(să)
  • desulfitez
  • desulfitam
  • desulfitai
  • desulfitasem
a II-a (tu)
  • desulfitezi
(să)
  • desulfitezi
  • desulfitai
  • desulfitași
  • desulfitaseși
a III-a (el, ea)
  • desulfitea
(să)
  • desulfiteze
  • desulfita
  • desulfită
  • desulfitase
plural I (noi)
  • desulfităm
(să)
  • desulfităm
  • desulfitam
  • desulfitarăm
  • desulfitaserăm
  • desulfitasem
a II-a (voi)
  • desulfitați
(să)
  • desulfitați
  • desulfitați
  • desulfitarăți
  • desulfitaserăți
  • desulfitaseți
a III-a (ei, ele)
  • desulfitea
(să)
  • desulfiteze
  • desulfitau
  • desulfita
  • desulfitaseră
Intrare: desulfitat
desulfitat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desulfitat
  • desulfitatul
  • desulfitatu‑
  • desulfita
  • desulfitata
plural
  • desulfitați
  • desulfitații
  • desulfitate
  • desulfitatele
genitiv-dativ singular
  • desulfitat
  • desulfitatului
  • desulfitate
  • desulfitatei
plural
  • desulfitați
  • desulfitaților
  • desulfitate
  • desulfitatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate – (arată)