2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desufleca vt [At: CREANGĂ, O. 234 / Pzi: ~úflec / E: des- + sufleca] (Mol) A face să nu mai fie suflecat Si: (reg) a desumeca, (Mun) a desumete.

DESUFLECÁ, desúflec, vb. I. Tranz. A desface ceea ce era suflecat. O dimerlie de fasole i-au curs atunci din turetce, pe care de obicei le purta suflecate, iar atunci le desuflecase anume pentru trebușoara asta. CREANGĂ, A. 99.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desuflecá (a ~) (reg.) (-su-fle-) vb., ind. prez. 3 desúflecă

desuflecá vb. (sil. -fle-), ind. prez. 3 sg. desúflecă; ger. desuflecând

Intrare: desuflecat
desuflecat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desuflecat
  • desuflecatul
  • desuflecatu‑
  • desufleca
  • desuflecata
plural
  • desuflecați
  • desuflecații
  • desuflecate
  • desuflecatele
genitiv-dativ singular
  • desuflecat
  • desuflecatului
  • desuflecate
  • desuflecatei
plural
  • desuflecați
  • desuflecaților
  • desuflecate
  • desuflecatelor
vocativ singular
plural
Intrare: desufleca
  • silabație: de-su-fle-ca
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desufleca
  • desuflecare
  • desuflecat
  • desuflecatu‑
  • desuflecând
  • desuflecându‑
singular plural
  • desuflecă
  • desuflecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desuflec
(să)
  • desuflec
  • desuflecam
  • desuflecai
  • desuflecasem
a II-a (tu)
  • desufleci
(să)
  • desufleci
  • desuflecai
  • desuflecași
  • desuflecaseși
a III-a (el, ea)
  • desuflecă
(să)
  • desuflece
  • desufleca
  • desuflecă
  • desuflecase
plural I (noi)
  • desuflecăm
(să)
  • desuflecăm
  • desuflecam
  • desuflecarăm
  • desuflecaserăm
  • desuflecasem
a II-a (voi)
  • desuflecați
(să)
  • desuflecați
  • desuflecați
  • desuflecarăți
  • desuflecaserăți
  • desuflecaseți
a III-a (ei, ele)
  • desuflecă
(să)
  • desuflece
  • desuflecau
  • desufleca
  • desuflecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desufleca

  • 1. A desface ceea ce era suflecat.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • O dimerlie de fasole i-au curs atunci din turetce, pe care de obicei le purta suflecate, iar atunci le desuflecase anume pentru trebușoara asta. CREANGĂ, A. 99.
      surse: DLRLC

etimologie: