4 definiții pentru desufleca

desuflecá vt [At: CREANGĂ, O. 234 / Pzi: ~úflec / E: des- + sufleca] (Mol) A face să nu mai fie suflecat Si: (reg) a desumeca, (Mun) a desumete.

DESUFLECÁ, desúflec, vb. I. Tranz. A desface ceea ce era suflecat. O dimerlie de fasole i-au curs atunci din turetce, pe care de obicei le purta suflecate, iar atunci le desuflecase anume pentru trebușoara asta. CREANGĂ, A. 99.

desuflecá (a ~) (reg.) (-su-fle-) vb., ind. prez. 3 desúflecă

desuflecá vb. (sil. -fle-), ind. prez. 3 sg. desúflecă; ger. desuflecând

Intrare: desufleca
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desufleca desuflecare desuflecat desuflecând singular plural
desuflecă desuflecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desuflec (să) desuflec desuflecam desuflecai desuflecasem
a II-a (tu) desufleci (să) desufleci desuflecai desuflecași desuflecaseși
a III-a (el, ea) desuflecă (să) desuflece desufleca desuflecă desuflecase
plural I (noi) desuflecăm (să) desuflecăm desuflecam desuflecarăm desuflecaserăm, desuflecasem*
a II-a (voi) desuflecați (să) desuflecați desuflecați desuflecarăți desuflecaserăți, desuflecaseți*
a III-a (ei, ele) desuflecă (să) desuflece desuflecau desufleca desuflecaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

desufleca desuflecare desuflecat

  • 1. A desface ceea ce era suflecat.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • O dimerlie de fasole i-au curs atunci din turetce, pe care de obicei le purta suflecate, iar atunci le desuflecase anume pentru trebușoara asta. CREANGĂ, A. 99.
      surse: DLRLC

etimologie: