4 definiții pentru desufleca

desufleca vt [At: CREANGĂ, O. 234 / Pzi: ~úflec / E: des- + sufleca] (Mol) A face să nu mai fie suflecat Si: (reg) a desumeca, (Mun) a desumete.

DESUFLECÁ, desúflec, vb. I. Tranz. A desface ceea ce era suflecat. O dimerlie de fasole i-au curs atunci din turetce, pe care de obicei le purta suflecate, iar atunci le desuflecase anume pentru trebușoara asta. CREANGĂ, A. 99.

desuflecá (a ~) (reg.) (-su-fle-) vb., ind. prez. 3 desúflecă

desuflecá vb. (sil. -fle-), ind. prez. 3 sg. desúflecă; ger. desuflecând

Intrare: desufleca
  • silabație: de-su-fle-ca
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desufleca
  • desuflecare
  • desuflecat
  • desuflecatu‑
  • desuflecând
  • desuflecându‑
singular plural
  • desuflecă
  • desuflecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desuflec
(să)
  • desuflec
  • desuflecam
  • desuflecai
  • desuflecasem
a II-a (tu)
  • desufleci
(să)
  • desufleci
  • desuflecai
  • desuflecași
  • desuflecaseși
a III-a (el, ea)
  • desuflecă
(să)
  • desuflece
  • desufleca
  • desuflecă
  • desuflecase
plural I (noi)
  • desuflecăm
(să)
  • desuflecăm
  • desuflecam
  • desuflecarăm
  • desuflecaserăm
  • desuflecasem
a II-a (voi)
  • desuflecați
(să)
  • desuflecați
  • desuflecați
  • desuflecarăți
  • desuflecaserăți
  • desuflecaseți
a III-a (ei, ele)
  • desuflecă
(să)
  • desuflece
  • desuflecau
  • desufleca
  • desuflecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desufleca

  • 1. A desface ceea ce era suflecat.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • O dimerlie de fasole i-au curs atunci din turetce, pe care de obicei le purta suflecate, iar atunci le desuflecase anume pentru trebușoara asta. CREANGĂ, A. 99.
      surse: DLRLC

etimologie: