3 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desucire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: desuci] (Înv) Dezrăsucire.

desucí vtr [At: LB / Pzi: ~césc / E: de(s)- + suci] (Înv) 1-2 A face să nu mai fie (sau a nu mai fi) răsucit Si: (îvp) dezrăsucit.

desucít, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / S și: (înv) dess~ / Pl: ~iți, ~e / E: desuci] 1 (Înv) Dezrăsucit. 2 (Mun) Dezdoit. 3 (Mun) Deșirat2 (2).

A DESUCÍ ~ésc tranz. A suci în direcție opusă. [Sil. -su-ci] /des- + a suci

dessucésc orĭ desucésc v. tr. (d. sucesc cu prefixu des-). Sucesc înapoĭ, fac cum era în ainte de a se fi sucit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desucésc, imperf. 3 sg. desuceá; conj. prez. 3 desuceáscă

desucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desucésc, imperf. 3 sg. desuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. desuceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: desucire
desucire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: desuci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desuci
  • desucire
  • desucit
  • desucitu‑
  • desucind
  • desucindu‑
singular plural
  • desucește
  • desuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desucesc
(să)
  • desucesc
  • desuceam
  • desucii
  • desucisem
a II-a (tu)
  • desucești
(să)
  • desucești
  • desuceai
  • desuciși
  • desuciseși
a III-a (el, ea)
  • desucește
(să)
  • desucească
  • desucea
  • desuci
  • desucise
plural I (noi)
  • desucim
(să)
  • desucim
  • desuceam
  • desucirăm
  • desuciserăm
  • desucisem
a II-a (voi)
  • desuciți
(să)
  • desuciți
  • desuceați
  • desucirăți
  • desuciserăți
  • desuciseți
a III-a (ei, ele)
  • desucesc
(să)
  • desucească
  • desuceau
  • desuci
  • desuciseră
Intrare: desucit
desucit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desucit
  • desucitul
  • desucitu‑
  • desuci
  • desucita
plural
  • desuciți
  • desuciții
  • desucite
  • desucitele
genitiv-dativ singular
  • desucit
  • desucitului
  • desucite
  • desucitei
plural
  • desuciți
  • desuciților
  • desucite
  • desucitelor
vocativ singular
plural
desucire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desucire
  • desucirea
plural
  • desuciri
  • desucirile
genitiv-dativ singular
  • desuciri
  • desucirii
plural
  • desuciri
  • desucirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)