opțiuni
  • info

2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESUBLIMAT, -Ă, desublimați, -te, adj. Care a trecut din stare gazoasă direct în stare solidă. – V. desublima.

DESUBLIMAT, -Ă, desublimați, -te, adj. Care a trecut din stare gazoasă direct în stare solidă. – V. desublima.

desublimat, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ați, ~e / E: desublima] (Fiz; d. substanțe) 1-2 Care a trecut direct din stare gazoasă în stare solidă.

DESUBLIMA, desublimez, vb. I. Intranz. și tranz. (Fiz.; despre substanțe) A trece sau a face să treacă direct din stare gazoasă în stare solidă. – Din fr. désublimer.

DESUBLIMA, desublimez, vb. I. Intranz. și tranz. (Fiz.; despre substanțe) A trece sau a face să treacă direct din stare gazoasă în stare solidă. – Din fr. désublimer.

desublima vti [At: DN3 / Pzi: ~mez / E: fr désublimer] (Fiz; d. substanțe) 1-2 A trece (sau a face să treacă) direct din stare gazoasă în stare solidă.

DESUBLIMA vb. I. intr. (Despre substanțe) A trece direct din stare gazoasă în stare solidă. [< fr. désublimer].

DESUBLIMA vb. intr., tr. (despre substanțe) a trece direct din stare gazoasă în stare solidă. (< fr. désublimer)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

desublima vb. → sublima

Intrare: desublimat
desublimat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desublimat
  • desublimatul
  • desublimatu‑
  • desublimată
  • desublimata
plural
  • desublimați
  • desublimații
  • desublimate
  • desublimatele
genitiv-dativ singular
  • desublimat
  • desublimatului
  • desublimate
  • desublimatei
plural
  • desublimați
  • desublimaților
  • desublimate
  • desublimatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: desublima
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desublima
  • desublimare
  • desublimat
  • desublimatu‑
  • desublimând
  • desublimându‑
 singular plural
  • desublimează
  • desublimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desublimez
 (să)
  • desublimez
  • desublimam
  • desublimai
  • desublimasem
a II-a (tu)
  • desublimezi
 (să)
  • desublimezi
  • desublimai
  • desublimași
  • desublimaseși
a III-a (el, ea)
  • desublimează
 (să)
  • desublimeze
  • desublima
  • desublimă
  • desublimase
plural I (noi)
  • desublimăm
 (să)
  • desublimăm
  • desublimam
  • desublimarăm
  • desublimaserăm
  • desublimasem
a II-a (voi)
  • desublimați
 (să)
  • desublimați
  • desublimați
  • desublimarăți
  • desublimaserăți
  • desublimaseți
a III-a (ei, ele)
  • desublimează
 (să)
  • desublimeze
  • desublimau
  • desublimară
  • desublimaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

desublimat, desublimatăadjectiv

  • 1. Care a trecut din stare gazoasă direct în stare solidă. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi desublima DEX '98 DEX '09

desublima, desublimezverb

  • 1. fizică (Despre substanțe) A trece sau a face să treacă direct din stare gazoasă în stare solidă. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.