4 definiții pentru destuli

îndestuléz și (Trans.) -ésc v. tr. (d. destul). Aprovizionez cu tot ce trebuĭe, daŭ destul, satur: a îndestula o casă, un om cu ceva. Maĭ rar. Satisfac, mulțămesc [!]. V. refl. Mă aprovizionez din belșug, mă satur: oameniĭ s'aŭ îndestulat cu mîncare și băutură. – Vechĭ destulez și -esc, mulțămesc, satisfac. Satur, plictisesc: m'am destulit!


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

destulí, destulesc, vb. refl. – (reg.) A se îndestula, a se sătura: „Cu hore s-o destulit” (Papahagi, 1925: 204). – Var. a lui (în)destula (din destul < de + sătul) (MDA).

destulí, vb. refl. – A se îndestula, a se sătura: „Cu hore s-o destulit” (Papahagi 1925: 204). – Din destul (de + sătul).

Intrare: destuli
destuli
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.