2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESTRUNÁT, -Ă, destrunați, -te, adj. Care nu (mai) este încordat; discordat. ♦ Fig. Slăbit, moleșit. A doua zi însă, Elefterescu era destrunat de oboseală. POPA, V. 231.

DESTRUNÁ, destrunez, vb. I. Tranz. (Rar) A slăbi, a destinde o strună încordată (la arc, la un instrument muzical etc.) – Pref. de- + [în]struna.

destruná v [At: ODOBESCU, S. III, 180 / Pzi: ~nez / E: des- + (în)struna] 1-2 vtr (Rar; c.i. coarde, arcuri etc.) A (se) destinde (14-15). 3 vt (Îvp; c.i. frâul calului) A scoate struna.

DESTRUNÁ, destrunez, vb. I. Tranz. (Rar) A slăbi, a destinde o strună încordată (la arc, la un instrument muzical etc.) – Des1- + [în]struna.

DESTRUNÁ, destrunez, vb. I. Tranz. (Rar) A slăbi, a destinde o strună încordată. Feciorul de împărat destrună arcul. ODOBESCU, S. III 180.

destrunà v. a desface strunele, a descorda: feciorul de împărat destrună arcul OD.

destrún și -éz, a -á v. tr. (ca și înstrun). Discordez: destrun vioara, arcu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!destruná (a ~) (rar) (des-tru-/de-stru-) vb., ind. prez. 3 destruneáză

destruná vb. (sil. mf. -stru-), ind. prez. 1 sg. destrunéz, 3 sg. și pl. destruneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESTRUNÁT adj. v. dezacordat, discordat.

destrunat adj. v. DEZACORDAT. DISCORDAT.

Intrare: destrunat
destrunat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destrunat
  • destrunatul
  • destrunatu‑
  • destruna
  • destrunata
plural
  • destrunați
  • destrunații
  • destrunate
  • destrunatele
genitiv-dativ singular
  • destrunat
  • destrunatului
  • destrunate
  • destrunatei
plural
  • destrunați
  • destrunaților
  • destrunate
  • destrunatelor
vocativ singular
plural
Intrare: destruna
  • silabație: des-tru-na, de-stru-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • destruna
  • destrunare
  • destrunat
  • destrunatu‑
  • destrunând
  • destrunându‑
singular plural
  • destrunea
  • destrunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • destrunez
(să)
  • destrunez
  • destrunam
  • destrunai
  • destrunasem
a II-a (tu)
  • destrunezi
(să)
  • destrunezi
  • destrunai
  • destrunași
  • destrunaseși
a III-a (el, ea)
  • destrunea
(să)
  • destruneze
  • destruna
  • destrună
  • destrunase
plural I (noi)
  • destrunăm
(să)
  • destrunăm
  • destrunam
  • destrunarăm
  • destrunaserăm
  • destrunasem
a II-a (voi)
  • destrunați
(să)
  • destrunați
  • destrunați
  • destrunarăți
  • destrunaserăți
  • destrunaseți
a III-a (ei, ele)
  • destrunea
(să)
  • destruneze
  • destrunau
  • destruna
  • destrunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

destrunat

etimologie:

destruna

  • 1. rar A slăbi, a destinde o strună încordată (la arc, la un instrument muzical etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Feciorul de împărat destrună arcul. ODOBESCU, S. III 180.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix de- + [în]struna.
    surse: DEX '09