2 intrări

14 definiții

destroienít, ~ă a [At: DL / P: ~o-ie~ / Pl: ~íți, ~e / E: destroieni] Care a fost curățat de zăpadă Si: deszăpezit.

DESTROIENÍT, -Ă, destroieniți, -te, adj. Deszăpezit. – V. destroieni.

DESTROIENÍT, -Ă, destroieniți, -te, adj. Deszăpezit. – V. destroieni.

DESTROIENÍT adj. deszăpezit. (Drum de iarnă ~.)

destroiení vt [At: C. PETRESCU, S. 150 / P: ~o-ie~ / Pzi: ~nésc / E: des- + troieni] (C. i. drumuri, vehicule sau locuri înzăpezite ) A deszăpezi.

DESTROIENÍ, destroienesc, vb. IV. Tranz. A deszăpezi. – Pref. des- + [în]troieni.

DESTROIENÍ, destroienesc, vb. IV. Tranz. A deszăpezi. – Des1- + [în]troieni.

DESTROIENÍ, destroienesc, vb. IV. Tranz. A curăța de zăpadă, a scoate dintr-un troian de zăpadă; a deszăpezi. Linia spre capitală fusese destroienită, un expres aștepta gata. C. PETRESCU, S. 150.

destroiení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destroienésc, imperf. 3 sg. destroieneá; conj. prez. 3 destroieneáscă

destroiení vb. (sil. -tro-ie-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destroienésc, imperf. 3 sg. destroieneá; conj. prez. 3 sg. și pl. destroieneáscă

DESTROIENÍ vb. a deszăpezi. (A ~ un drum înzăpezit.)

A DESTROIENÍ ~ésc tranz. (drumuri, locuri etc.) A curăța de troiene; a deszăpezi. [Sil. -tro-ie-] /des- + a [în]troieni


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESTROIENÍT adj. deszăpezit. (Drum de iarnă ~.)

DESTROIENÍ vb. a deszăpezi. (A ~ un drum înzăpezit.)

Intrare: destroieni
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) destroieni destroienire destroienit destroienind singular plural
destroienește destroieniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) destroienesc (să) destroienesc destroieneam destroienii destroienisem
a II-a (tu) destroienești (să) destroienești destroieneai destroieniși destroieniseși
a III-a (el, ea) destroienește (să) destroienească destroienea destroieni destroienise
plural I (noi) destroienim (să) destroienim destroieneam destroienirăm destroieniserăm, destroienisem*
a II-a (voi) destroieniți (să) destroieniți destroieneați destroienirăți destroieniserăți, destroieniseți*
a III-a (ei, ele) destroienesc (să) destroienească destroieneau destroieni destroieniseră
Intrare: destroienit
destroienit adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular destroienit destroienitul destroieni destroienita
plural destroieniți destroieniții destroienite destroienitele
genitiv-dativ singular destroienit destroienitului destroienite destroienitei
plural destroieniți destroieniților destroienite destroienitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)