2 intrări

14 definiții

destroienít, ~ă a [At: DL / P: ~o-ie~ / Pl: ~iți, ~e / E: destroieni] Care a fost curățat de zăpadă Si: deszăpezit.

DESTROIENÍT, -Ă, destroieniți, -te, adj. Deszăpezit. – V. destroieni.

DESTROIENÍT, -Ă, destroieniți, -te, adj. Deszăpezit. – V. destroieni.

DESTROIENÍT adj. deszăpezit. (Drum de iarnă ~.)

destroieni vt [At: C. PETRESCU, S. 150 / P: ~o-ie~ / Pzi: ~nésc / E: des- + troieni] (C.i. drumuri, vehicule sau locuri înzăpezite ) A deszăpezi.

DESTROIENÍ, destroienesc, vb. IV. Tranz. A deszăpezi. – Pref. des- + [în]troieni.

DESTROIENÍ, destroienesc, vb. IV. Tranz. A deszăpezi. – Des1- + [în]troieni.

DESTROIENÍ, destroienesc, vb. IV. Tranz. A curăța de zăpadă, a scoate dintr-un troian de zăpadă; a deszăpezi. Linia spre capitală fusese destroienită, un expres aștepta gata. C. PETRESCU, S. 150.

destroiení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destroienésc, imperf. 3 sg. destroieneá; conj. prez. 3 destroieneáscă

destroiení vb. (sil. -tro-ie-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destroienésc, imperf. 3 sg. destroieneá; conj. prez. 3 sg. și pl. destroieneáscă

DESTROIENÍ vb. a deszăpezi. (A ~ un drum înzăpezit.)

A DESTROIENÍ ~ésc tranz. (drumuri, locuri etc.) A curăța de troiene; a deszăpezi. [Sil. -tro-ie-] /des- + a [în]troieni


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESTROIENIT adj. deszăpezit. (Drum de iarnă ~.)

DESTROIENI vb. a deszăpezi. (A ~ un drum înzăpezit.)

Intrare: destroieni
  • silabație: -tro-ie-
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • destroieni
  • destroienire
  • destroienit
  • destroienitu‑
  • destroienind
  • destroienindu‑
singular plural
  • destroienește
  • destroieniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • destroienesc
(să)
  • destroienesc
  • destroieneam
  • destroienii
  • destroienisem
a II-a (tu)
  • destroienești
(să)
  • destroienești
  • destroieneai
  • destroieniși
  • destroieniseși
a III-a (el, ea)
  • destroienește
(să)
  • destroienească
  • destroienea
  • destroieni
  • destroienise
plural I (noi)
  • destroienim
(să)
  • destroienim
  • destroieneam
  • destroienirăm
  • destroieniserăm
  • destroienisem
a II-a (voi)
  • destroieniți
(să)
  • destroieniți
  • destroieneați
  • destroienirăți
  • destroieniserăți
  • destroieniseți
a III-a (ei, ele)
  • destroienesc
(să)
  • destroienească
  • destroieneau
  • destroieni
  • destroieniseră
Intrare: destroienit
destroienit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destroienit
  • destroienitul
  • destroienitu‑
  • destroieni
  • destroienita
plural
  • destroieniți
  • destroieniții
  • destroienite
  • destroienitele
genitiv-dativ singular
  • destroienit
  • destroienitului
  • destroienite
  • destroienitei
plural
  • destroieniți
  • destroieniților
  • destroienite
  • destroienitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)