O definiție pentru destrăbălătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

destrăbălătúră sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ri / E: destrăbăla + -tură] Destrăbălare (2).

Intrare: destrăbălătură
destrăbălătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destrăbălătu
  • destrăbălătura
plural
  • destrăbălături
  • destrăbălăturile
genitiv-dativ singular
  • destrăbălături
  • destrăbălăturii
plural
  • destrăbălături
  • destrăbălăturilor
vocativ singular
plural