8 definiții pentru destinatoriu

destinatóriu, ~ie a [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr destinatoire] 1-2 Care fixează o destinație (3-4).

DESTINATÓRIU, -IE, destinatorii, adj. (Livr.) Care fixează o destinație. – Din fr. destinatoire.

DESTINATÓRIU, -IE, destinatorii, adj. Care fixează o destinație. – Din fr. destinatoire.

destinatóriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. destinatórie (-ri-e); pl. m. și f. destinatórii

destinatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. destinatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. destinatórii

DESTINATÓRIU, -IE adj. (Jur.) Care fixează o destinație. [Pron. -riu. / cf. fr. destinatoire, lat. destinatorius].

DESTINATÓRIU, -IE adj. care fixează o destinație. (< fr. destinatoire, lat. destinatorius)

*destinatóriŭ, -ie adj. (d. destina) Care regulează destinațiunea: clauză destinatorie.

Intrare: destinatoriu
destinatoriu adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular destinatoriu destinatoriul destinatorie destinatoria
plural destinatorii destinatoriii destinatorii destinatoriile
genitiv-dativ singular destinatoriu destinatoriului destinatorii destinatoriei
plural destinatorii destinatoriilor destinatorii destinatoriilor
vocativ singular
plural