distila vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) des~ / Pzi: ~lez / E: fr distiller, lat distillare] (C.i. lichide) A trece în stare de vapori prin fierbere și a condensa vaporii astfel obținuți (pentru a separa un component lichid de impurități nevolatile sau pentru a concentra componenta mai volatilă din amestecul inițial) Si: (îvr) a lambrica.

DISTILA, distilez, vb. I. Tranz. A separa un lichid de corpurile nevolatile pe care le conține, transformîndu-l în vapori, care apoi se condensează și se colectează; a separa unul cîte unul dintr-un amestec lichid diverșii lui componenți, supunînd lichidul la temperaturi diferite, pentru a colecta treptat vaporii fiecărui component.

DISTILA vb. I. tr. A transforma în vapori un lichid și a-l condensa după aceea pentru a separa astfel din el corpurile nevolatile pe care le conține. [P.i. -lez, 3,6 -lează. / < fr. distiller, it. distillare].

DISTILA vb. tr. a efectua o distilare. (< fr. distiller, lat. distillare)

A DISTILA ~ez tranz. (lichide) A curăța de substanțe străine prin evaporare și condensare succesivă. /

distilà v. 1. a separa prin mijlocul căldurei părțile volatile ale unei substanțe: alcoolul se obține distilând vinul, grânele etc.; 2. a face să curgă încet: bradul distilează terebentina; 3. fig. a răspândi: a distila otravă.

destila v vz distila

*destiléz v. tr. (lat. de-stillare, d. stilla, picătură. V. în-stilez). Încălzesc un lichid în alambic pînă-l prefac în vaporĭ ca apoĭ, răcindu-se, să-l fac să cadă ĭar în stare lichidă scoțînd principiile volatile. Fig. Vărs, răspîndesc: a destila veninu calomniiĭ. – Maĭ puțin bine a distila (fr. distiller, lat. distillare).

distila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. distilez, 3 distilează; conj. prez. 1 sg. să distilez, 3 să distileze

distila (a ~) vb., ind. prez. 3 distilează

distila vb., ind. prez. 1 sg. distilez, 3 sg. și pl. distilează

distila (ind. prez. 1 sg. distilez)

distilez.

DISTILA vb. (înv.) a spiritualiza. (A ~ alcoolul.)

DISTILA vb. (înv.) a spiritualiza. (A ~ alcoolul.)