9 definiții pentru disputare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISPUTARE, disputări, s. f. Faptul de a (se) disputa (2). – V. disputa.

DISPUTARE, disputări, s. f. Faptul de a (se) disputa (2). – V. disputa.

disputare sf [At: STAMATI, D. / V: (îvr) des~ / Pl: ~tări / E: disputa] 1-2 (Înv) Dispută (1-2). 3 Concurență pentru câștigarea unui teren, teritoriu etc. 4 Contestare a unui drept sau a unei situații. 5 Desfășurare a unei competiții sportive.

DISPUTARE s.f. Acțiunea de a (se) disputa și rezultatul ei; dispută. [< disputa].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

disputare s. f., g.-d. art. disputării; pl. disputări

disputare s. f., g.-d. art. disputării; pl. disputări

disputare s. f., g.-d. art. disputării; pl. disputări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISPUTARE s. desfășurare. (~ unui meci de baraj.)

DISPUTARE s. desfășurare. (~ unui meci de baraj.)

Intrare: disputare
disputare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disputare
  • disputarea
plural
  • disputări
  • disputările
genitiv-dativ singular
  • disputări
  • disputării
plural
  • disputări
  • disputărilor
vocativ singular
plural
desputare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

disputare, disputărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi disputa DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.