despuietură sf [At: CORESI, ap. SFC I, 250 / Pl: ~ri / E: despuia + -tură] 1 (Îvr) Termen de adresare pentru o autoritate absolută Si: atotputernicie. 2 (Înv) Descuamare. 3-6 (Înv; îf ~poi~) Deposedare (de bunuri materiale sau) de drepturi (prin înșelăciune ori) violență.