2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desproprietărit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: desproprietări] (D. oameni) Căruia i s-a luat dreptul de proprietate.

desproprietărit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: desproprietări] Desproprietărire.

DESPROPRIETĂRÍ, desproprietăresc, vb. IV. Tranz. A lua cuiva dreptul de proprietate. [Pr.: -pri-e-] – Pref. des- + [îm]proprietări.

desproprietări vt [At: DEX / Pzi: ~resc / E: des- + (îm)proprietări] A lua cuiva dreptul de proprietate.

DESPROPRIETĂRÍ, desproprietăresc, vb. IV. Tranz. A lua cuiva dreptul de proprietate. [Pr.: -pri-e-] – Des1- + [îm]proprietări.

A DESPROPRIETĂRÍ ~ésc tranz. (persoane) A lipsi în mod oficial de o proprietate. /des- + a [îm]proprietări

*desproprietărésc v. tr. (după împroprietăresc). Fam. Expropriez, scot din proprietate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desproprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desproprietărésc, imperf. 3 sg. desproprietăreá; conj. prez. 3 desproprietăreáscă

desproprietărí vb. (sil. -pri-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desproprietărésc, imperf. 3 sg. desproprietăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. desproprietăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

A desproprietări ≠ a împroprietări

Intrare: desproprietărit
desproprietărit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desproprietărit
  • desproprietăritul
  • desproprietăritu‑
  • desproprietări
  • desproprietărita
plural
  • desproprietăriți
  • desproprietăriții
  • desproprietărite
  • desproprietăritele
genitiv-dativ singular
  • desproprietărit
  • desproprietăritului
  • desproprietărite
  • desproprietăritei
plural
  • desproprietăriți
  • desproprietăriților
  • desproprietărite
  • desproprietăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: desproprietări
  • silabație: des-pro-pri-e- info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desproprietări
  • desproprietărire
  • desproprietărit
  • desproprietăritu‑
  • desproprietărind
  • desproprietărindu‑
singular plural
  • desproprietărește
  • desproprietăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desproprietăresc
(să)
  • desproprietăresc
  • desproprietăream
  • desproprietării
  • desproprietărisem
a II-a (tu)
  • desproprietărești
(să)
  • desproprietărești
  • desproprietăreai
  • desproprietăriși
  • desproprietăriseși
a III-a (el, ea)
  • desproprietărește
(să)
  • desproprietărească
  • desproprietărea
  • desproprietări
  • desproprietărise
plural I (noi)
  • desproprietărim
(să)
  • desproprietărim
  • desproprietăream
  • desproprietărirăm
  • desproprietăriserăm
  • desproprietărisem
a II-a (voi)
  • desproprietăriți
(să)
  • desproprietăriți
  • desproprietăreați
  • desproprietărirăți
  • desproprietăriserăți
  • desproprietăriseți
a III-a (ei, ele)
  • desproprietăresc
(să)
  • desproprietărească
  • desproprietăreau
  • desproprietări
  • desproprietăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desproprietări

  • 1. A lua cuiva dreptul de proprietate.
    surse: DEX '09 DEX '98 antonime: împroprietări

etimologie:

  • Prefix des- + [îm]proprietări.
    surse: DEX '09