2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESPRÍNDERE, desprinderi, s. f. Acțiunea de a (se) desprinde și rezultatul ei; desfacere, dezlipire, detașare. – V. desprinde.

DESPRÍNDERE, desprinderi, s. f. Acțiunea de a (se) desprinde și rezultatul ei; desfacere, dezlipire, detașare. – V. desprinde.

desprindere sf [At: HELIADE, PARALELISM, I, 76 / Pl: ~ri / E: desprinde] 1 Desfacere a mâinilor de pe un obiect strâns cu putere Si: desprins1 (1). 2 (Fig) Înțelegere a esențialului dintr-o mulțime de detalii nesemnificative Si: desprins1 (2). 3 (Fig) Distingere cu privirea a detaliului important Si: desprins1 (3). 4 Încetare de a mai fixa cu ochii un anumit obiectiv Si: desprins1 (4). 5 Desfacere dintr-o legătură Si: desprins1 (5). 6 Desfacere a părului dintr-o pieptănătură strânsă Si: desprins1 (6). 7 Deshămare a animalelor de tracțiune Si: desprins1 (7). 8 Dejugare a boilor Si: desprins1 (8). 9-10 Despărțire de cursul principal (al unei ape sau) al unui drum Si: desprins1 (9-10). 11 Desfacere a unui obiect din locul unde a fost fixat Si: desprins1 (11). 12 Punere în mișcare a unei ambarcații, îndepărtând-o de mal Si: desprins1 (12). 13 Dezlipire. 14 (Îs) ~ de retină Dezlipire de retină. 15 Detașare a unor obiecte dintr-un tot Si: desprins1 (14). 16-18 Despărțire (cu greu) (de ceva sau) de cineva foarte apropiat Si: desprins1 (15-17). 19 Ieșire în evidență din masa altor elemente Si: desprins1 (18). 20 (Rar) Depășire a celor din jur prin anumite însușiri Si: desprins1 (19). 21 (Spt) Distanțare netă înaintea celorlalți într-o întrecere Si: desprins1 (20). 22 (Fig) Evidențiere a ceva drept consecință logică a unor date Si: desprins1 (21). 23 (Teh) Trecere a unei mașini electrice într-un regim de funcționare instabilă, ca urmare a depășirii unor valori critice ale parametrilor Si: decroșare.

DESPRÍNDERE, desprinderi, s. f. Faptul de a (se) desprinde; desfacere, dezlipire, detașare. Frămîntările din sînul partidului social-democrat... au culminat cu desprinderea aripei stîngi și organizarea ei ca partid marxist-leninist. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 9/5. [Arta bizantină] redă numai desprinderea și fuga de lume. CAMIL PETRESCU, T. I 35.

DESPRÍNDE, desprínd, vb. III. I. Tranz. 1. A desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa. 2. A rupe, a dezlipi și a scoate sau a lua ceva din locul în care a fost prins, așezat, pus. ♦ A desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, șireturile etc. care îl susțin. ♦ A lua din cui sau din cuier. 3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de tracțiune; a dejuga, a deshăma. II. Refl. 1. A se desface și a cădea sau a se îndepărta de la locul unde era prins, fixat; a se detașa. 2. A se desface dintr-un tot, a se separa; p. ext. a se contura, a se desluși. ♦ (Despre oameni) A ieși dintr-un grup sau dintr-o mulțime, a se detașa. ♦ (Rar) A se despărți, a se separa de cineva. 3. Fig. A rezulta, a reieși. ♦ A se distinge, a se înțelege, a se auzi. [Perf. s. desprinsei, part. desprins] – Pref. des- + prinde.

desprinde [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~rind, și (reg) ~ring, Ps: 1: ~nsei, 4: ~nserăm[1], Cj 3,6 ~dă, și (reg) ~nză, Par: ~ns / E: des- + prinde] 1 vt (C.i. mâinile, brațele etc.) A desface de pe un obiect strâns cu putere. 2 vt (Fig) A înțelege esențialul dintr-o mulțime de detalii nesemnificative. 3 vt (Fig) A distinge cu privirea elementul important. 4 vt (Fig; c.i. ochii) A înceta să mai privească un anumit obiectiv. 5-6 vtr A (se) desface dintr-o legătură. 7 vt (C. e părul) A desface dintr-o pieptănătură strânsă. 8 vt (C.i. animale de tracțiune) A deshăma. 9 vt (C. e boul) A dejuga. 10 vr (D. ape, drumuri) A se despărți de cursul principal. 11-12 vtr (Urmat de pp „din”, „de la”) A (se) desface din locul unde a fost fixat. 13-14 vtr (D. ambarcațiuni) A (se) pune în mișcare îndepărtându-se de mal. 15 vt A dezlipi. 16-17 vtr (C.i. obiecte ce alcătuiesc un tot) A (se) detașa. 18-25 vtr (Udp „de”, „din”) A (se) despărți (cu greu) (de ceva sau) de cineva foarte apropiat. 26 vr A ieși în evidență din masa altor elemente. 27 vr (Rar) A depăși pe cei din jur prin anumite însușiri. 28 vr (Spt) A se distanța net înaintea celorlalți într-o întrecere. 29 vr (Fig) A se evidenția drept consecință logică a unor date. 30-31 vtr (Teh) (A trece sau) a face să treacă o mașină electrică într-un regim de funcționare instabilă, ca urmare a depășirii unor valori critice ale parametrilor Si: a (se) decroșa.

  1. conform DOOM2 accentuarea ar trebui să fie [des]+prinserăm Ladislau Strifler

DESPRÍNDE, desprínd, vb. III. I. Tranz. 1. A desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa. 2. A rupe, a dezlipi și a scoate sau a lua ceva din locul în care a fost prins, așezat, pus. ♦ A desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, șireturile etc. care îl susțin. ♦ A lua din cui sau din cuier. 3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de tracțiune; a dejuga, a deshăma. II. Refl. 1. A se desface și a cădea sau a se îndepărta de la locul unde era prins, fixat; a se detașa. 2. A se desface dintr-un tot, a se separa; p. ext. a se contura, a se desluși. ♦ (Despre oameni) A ieși dintr-un grup sau dintr-o mulțime, a se detașa. ♦ (Rar) A se despărți, a se separa de cineva. 3. Fig. A rezulta, a reieși. ♦ A se distinge, a se înțelege, a se auzi. [Perf. s. desprinsei, part. desprins] – Des1- + prinde.

DESPRÍNDE, desprínd, vb. III. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «din», «dintre», «de», «de la», «de pe», «de lîngă») I. Tranz. 1. A desface un lucru de altul cu care este unit. Ionuț își desprinde mîna din a Irinei. DAVIDOGLU, M. 12. Fiecare [fată] desprindea mînile a doi flăcăi, unde-i venea la socoteală, spunea bună ziua, și urma jocul înainte. CREANGĂ, A. 105. ◊ Fig. Radu Comșa privește și nu-și poate desprinde ochii. C. PETRESCU, Î. II 15. ◊ Refl. reciproc. Se prind de mîni și se desprind, S-adună cerc și iar se-ntind, Și bat pămîntul tropotind În tact ușor. COȘBUC, P. I 57. 2. A desface, a rupe și a scoate sau a lua din locul în care a fost prins, așezat, pus (spre păstrare). Zaharia Duhu desprinse o foaie de cec și scrise o cifră. C. PETRESCU, A. 326. Din crestătură, cu unghii lungi desprinse o hîrtie îndoită, întinzînd-o. SADOVEANU, Z. C. 111. Mi-a venit să fac scrinul țăndări cu toporul... l-am cruțat, mulțumindu-mă să-i desprind o scîndură din dos. M. I. CARAGIALE, C. 92. Comandă moș Vasile de la cîrmă și Toader, desprinzînd gînjul din pociumb, sprinten se aruncă pe plută. VLAHUȚĂ, O. A. II 164. ♦ A desface un obiect (prins în balamale, nasturi, copci, șireturi etc.). Desprins din legătura rudimentară de sfori și curele, piciorul de lemn se da rostogol. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 38. Dă el să descuie ușa, nu poate; dă s-o desprindă, nici atîta. CREANGĂ, O. A. 254. Și în brațele-mi întinse Să alergi, pe piept să-mi cazi, Să-ți desprind din creștet vălul, Să-l ridic de pe obraz. EMINESCU, O. I 75. ♦ A lua (din cui, din cuier). Podarul își desprinde felinarul din cui. BOGZA, C. O. 288. Bătrînul Dan desprinde un paloș vechi din cui Și paloșul lucește voios în mîna lui. ALECSANDRI, O. 208. 3. (Cu privire la animalele de tracțiune) A scoate din jug sau din hamuri; a dejuga, a deshăma. Au cerut ca să i se potcovească caii repede și fără să-i mai desprinză de la rădvan. SBIERA, P. 248. Desprinse de la căruță un cal și-l dete fratelui său. ISPIRESCU, L. 226. II. Refl. 1. A se desface și a cădea sau a se îndepărta de la locul unde era prins, fixat; a se detașa. Mi-a vorbit și de necazurile noastre care ne încovoaie ca pe o creangă... Dar și cînd s-o dezdoi creanga! Pentru asta, uneori, îi de ajuns să se desprindă numai o frunzuliță. DAVIDOGLU, O. 28. Carnea... s-a desprins singură de pe oase. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 151. Dar eu din brațe-i m-am desprins Și l-am certat și l-am împins. COȘBUC, P. I 94. Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde. EMINESCU, O. I 142. ◊ Fig. Prin Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, a șasea parte a globului s-a desprins din lanțul țărilor capitaliste. IST. R.P.R. 506. 2. (Despre oameni) A se desface dintr-o mulțime, a ieși dintr-un grup; a se detașa. Din cîrdul ciobanilor s-au desprins trei și coboară dîmbul. CAMILAR, T. 142. Din mulțimea întunecoasă... se desprinse o umbră. SADOVEANU, Z. C. 223. Șase oameni se desprind și, prinzînd sicriul în mîini, îl înalță pe umeri. SAHIA, N. 43. ♦ (Rar) A se despărți, a se separa. Eu, măi băieți, de acum nu mă mai desprind de voi. CAMILAR, TEM. 53. 3. (Predomină ideea apropierii de vorbitor a persoanei care s-a îndepărtat de la ceva sau de la cineva) A apărea, a se ivi. Întîile șiruri de trăgători se desprinseră din umbra pădurii. CAMILAR. N. I 47. De primprejur și din depărtări nehotărîte, umbre negre se desprindeau din noapte în răstimpuri. HOGAȘ, M. N. 135. ♦ A ieși în relief, a se detașa. Trei impresionante conuri... se desprind din masa celorlalți munți. BOGZA, C. O. 160. 4. Fig. (Mai ales în legătură cu o enunțare orală sau cu un text scris) A rezulta, a reieși. Din ce spunea... se desprindea, cu amărăciune, o adîncă silă. M. I. CARAGIALE, C. 11. ♦ A se distinge, a se înțelege, a se auzi. Din șovăirea tăcerii următoare, numai peste cîteva clipe, se desprinse, ca un suspin al tuturor, cuvîntul plîngăreț și umil al lui Ignat Cercel. REBREANU, R. II 90. ◊ Tranz. Forța mîniei, Și flacăra patimei, Și siguranța victorieiLe desprind lămurit Din țipătu-acesta. TOMA, C. V. 350. ♦ A crește, a se dezvolta. Din elevul docil... se desprinde, progresiv, un tînăr ahtiat de lecturi străine. GALACTION, O. I 20.

A DESPRÍNDE desprínd tranz. 1) A face să se desprindă. 2) (animale înjugate sau înhămate) A scoate din jug sau din ham. 3) (ființe, lucruri, sunete) A identifica după anumite semne caracteristice (de altele de același fel); a distinge; a deosebi; a desluși; a discerne. /des- + a prinde

A SE DESPRÍNDE mă desprínd intranz. 1) (despre obiecte lipite, legate, prinse etc.) A se separa de locul unde a fost fixat. 2) (despre ființe) A înceta de a fi laolaltă sau în același loc; a se separa. 3) fig. (despre concluzii, învățăminte etc.) A decurge în mod firesc; a reieși; a rezulta; a urma. /des- + a prinde

desprinde v. a desface ce era prins sau legat: părul tău ți se desprinde EM.

desprínd, -príns, a -prínde v. tr. (des și prind; lat. de-prehéndere, a surprinde; it. deprendere, a culege; fr. déprendre, a desprinde; sp. pg. desprender). Iaŭ, ridic ceĭa ce era prins, atîrnat: a desprinde armele din cuĭ. Fig. A desprinde un învățămînt dintr’un fapt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

despríndere s. f., g.-d. art. desprínderii; pl. desprínderi

despríndere s. f., g.-d. art. desprínderii; pl. desprínderi

desprínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprínd, 1 pl. despríndem, 2 pl. despríndeți, perf. s. 1 sg. desprinséi, 1 pl. desprínserăm; conj. prez. 3 despríndă; imper. 2 sg. desprínde; part. despríns; ger. desprinzấnd

desprínde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprínd, 1 pl. despríndem, 2 pl. despríndeți, perf. s. 1 sg. desprinséi, 1 pl. desprínserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. despríndă; part. despríns


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESPRÍNDERE s. 1. v. despărțire. 2. v. dezlipire. 3. v. scoatere. 4. v. desfacere. 5. v. dislocare. 6. (TEHN.) decroșare. (~ unei mașini electrice.)

DESPRINDERE s. 1. detașare, izolare, separare, separație. (~ lui de grup.) 2. desfacere, detașare, dezlipire. (~ a ceva din locul unde se afla lipit.) 3. desfacere, scoatere. (~ unei scînduri de la gard.) 4. desfacere, eliberare, liberare, scăpare, (înv. și pop.) slobozire. (~ cuiva din strînsoare.) 5. dislocare. (~ unei bucăți de stîncă.) 6. (TEHN.) decroșare. (~ unei mașini electrice.)

DESPRÍNDE vb. 1. v. despărți. 2. a (se) desface. (Se prind de mâini și se ~.) 3. v. dezlipi. 4. v. scoate. 5. a se elibera, a se libera, a scăpa. (S-a ~ din strânsoare.) 6. v. disloca. 7. (TEHN.) a (se) decroșa. (A ~ o mașină electrică.)

DESPRÍNDE vb. v. însemna, reieși, rezulta, urma.

arată toate definițiile

Intrare: desprindere
desprindere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desprindere
  • desprinderea
plural
  • desprinderi
  • desprinderile
genitiv-dativ singular
  • desprinderi
  • desprinderii
plural
  • desprinderi
  • desprinderilor
vocativ singular
plural
Intrare: desprinde
verb (VT627)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desprinde
  • desprindere
  • desprins
  • desprinsu‑
  • desprinzând
  • desprinzându‑
singular plural
  • desprinde
  • desprindeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desprind
  • desprinz
(să)
  • desprind
  • desprinz
  • desprindeam
  • desprinsei
  • desprinsesem
a II-a (tu)
  • desprinzi
(să)
  • desprinzi
  • desprindeai
  • desprinseși
  • desprinseseși
a III-a (el, ea)
  • desprinde
(să)
  • desprindă
  • desprinză
  • desprindea
  • desprinse
  • desprinsese
plural I (noi)
  • desprindem
(să)
  • desprindem
  • desprindeam
  • desprinserăm
  • desprinseserăm
  • desprinsesem
a II-a (voi)
  • desprindeți
(să)
  • desprindeți
  • desprindeați
  • desprinserăți
  • desprinseserăți
  • desprinseseți
a III-a (ei, ele)
  • desprind
(să)
  • desprindă
  • desprinză
  • desprindeau
  • desprinseră
  • desprinseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desprindere

  • 1. Acțiunea de a (se) desprinde și rezultatul ei.
    exemple
    • Frămîntările din sînul partidului social-democrat... au culminat cu desprinderea aripei stîngi și organizarea ei ca partid marxist-leninist. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 9/5.
      surse: DLRLC
    • [Arta bizantină] redă numai desprinderea și fuga de lume. CAMIL PETRESCU, T. I 35.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi desprinde
    surse: DEX '98 DEX '09

desprinde

  • 1. tranzitiv A desface un lucru de altul cu care este unit, prins.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: separa antonime: prinde attach_file 4 exemple
    exemple
    • Ionuț își desprinde mîna din a Irinei. DAVIDOGLU, M. 12.
      surse: DLRLC
    • Fiecare [fată] desprindea mînile a doi flăcăi, unde-i venea la socoteală, spunea bună ziua, și urma jocul înainte. CREANGĂ, A. 105.
      surse: DLRLC
    • figurat Radu Comșa privește și nu-și poate desprinde ochii. C. PETRESCU, Î. II 15.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Se prind de mîni și se desprind, S-adună cerc și iar se-ntind, Și bat pămîntul tropotind În tact ușor. COȘBUC, P. I 57.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A rupe, a dezlipi și a scoate sau a lua ceva din locul în care a fost prins, așezat, pus.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dezlipi rupe scoate attach_file 4 exemple
    exemple
    • Zaharia Duhu desprinse o foaie de cec și scrise o cifră. C. PETRESCU, A. 326.
      surse: DLRLC
    • Din crestătură, cu unghii lungi desprinse o hîrtie îndoită, întinzînd-o. SADOVEANU, Z. C. 111.
      surse: DLRLC
    • Mi-a venit să fac scrinul țăndări cu toporul... l-am cruțat, mulțumindu-mă să-i desprind o scîndură din dos. M. I. CARAGIALE, C. 92.
      surse: DLRLC
    • Comandă moș Vasile de la cîrmă și Toader, desprinzînd gînjul din pociumb, sprinten se aruncă pe plută. VLAHUȚĂ, O. A. II 164.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, șireturile etc. care îl susțin.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: desface attach_file 3 exemple
      exemple
      • Desprins din legătura rudimentară de sfori și curele, piciorul de lemn se da rostogol. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 38.
        surse: DLRLC
      • Dă el să descuie ușa, nu poate; dă s-o desprindă, nici atîta. CREANGĂ, O. A. 254.
        surse: DLRLC
      • Și în brațele-mi întinse Să alergi, pe piept să-mi cazi, Să-ți desprind din creștet vălul, Să-l ridic de pe obraz. EMINESCU, O. I 75.
        surse: DLRLC
    • 2.2. A lua din cui sau din cuier.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Podarul își desprinde felinarul din cui. BOGZA, C. O. 288.
        surse: DLRLC
      • Bătrînul Dan desprinde un paloș vechi din cui Și paloșul lucește voios în mîna lui. ALECSANDRI, O. 208.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A scoate din jug sau din hamuri un animal de tracțiune; a dejuga, a deshăma.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dejuga deshăma attach_file 2 exemple
    exemple
    • Au cerut ca să i se potcovească caii repede și fără să-i mai desprinză de la rădvan. SBIERA, P. 248.
      surse: DLRLC
    • Desprinse de la căruță un cal și-l dete fratelui său. ISPIRESCU, L. 226.
      surse: DLRLC
  • 4. reflexiv A se desface și a cădea sau a se îndepărta de la locul unde era prins, fixat; a se detașa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cădea desface detașa antonime: prinde attach_file 5 exemple
    exemple
    • Mi-a vorbit și de necazurile noastre care ne încovoaie ca pe o creangă... Dar și cînd s-o dezdoi creanga! Pentru asta, uneori, îi de ajuns să se desprindă numai o frunzuliță. DAVIDOGLU, O. 28.
      surse: DLRLC
    • Carnea... s-a desprins singură de pe oase. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 151.
      surse: DLRLC
    • Dar eu din brațe-i m-am desprins Și l-am certat și l-am împins. COȘBUC, P. I 94.
      surse: DLRLC
    • Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde. EMINESCU, O. I 142.
      surse: DLRLC
    • figurat Prin Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, a șasea parte a globului s-a desprins din lanțul țărilor capitaliste. IST. R.P.R. 506.
      surse: DLRLC
  • 5. reflexiv A se desface dintr-un tot, a se separa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: desface detașa separa attach_file 3 exemple
    exemple
    • Din cîrdul ciobanilor s-au desprins trei și coboară dîmbul. CAMILAR, T. 142.
      surse: DLRLC
    • Din mulțimea întunecoasă... se desprinse o umbră. SADOVEANU, Z. C. 223.
      surse: DLRLC
    • Șase oameni se desprind și, prinzînd sicriul în mîini, îl înalță pe umeri. SAHIA, N. 43.
      surse: DLRLC
    • 5.1. prin extensiune A se contura, a se desluși.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: contura desluși
    • 5.2. (Predomină ideea apropierii de vorbitor a persoanei care s-a îndepărtat de la ceva sau de la cineva) A se ivi.
      exemple
      • Întîile șiruri de trăgători se desprinseră din umbra pădurii. CAMILAR. N. I 47.
        surse: DLRLC
      • De primprejur și din depărtări nehotărîte, umbre negre se desprindeau din noapte în răstimpuri. HOGAȘ, M. N. 135.
        surse: DLRLC
    • 5.3. (Despre oameni) A ieși dintr-un grup sau dintr-o mulțime, a se detașa.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: detașa attach_file un exemplu
      exemple
      • Trei impresionante conuri... se desprind din masa celorlalți munți. BOGZA, C. O. 160.
        surse: DLRLC
    • 5.4. rar A se despărți, a se separa de cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: despărți separa attach_file un exemplu
      exemple
      • Eu, măi băieți, de acum nu mă mai desprind de voi. CAMILAR, TEM. 53.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Din ce spunea... se desprindea, cu amărăciune, o adîncă silă. M. I. CARAGIALE, C. 11.
      surse: DLRLC
    • 6.1. A se distinge, a se înțelege, a se auzi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: auzi distinge înțelege attach_file 2 exemple
      exemple
      • Din șovăirea tăcerii următoare, numai peste cîteva clipe, se desprinse, ca un suspin al tuturor, cuvîntul plîngăreț și umil al lui Ignat Cercel. REBREANU, R. II 90.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Forța mîniei, Și flacăra patimei, Și siguranța victoriei – Le desprind lămurit Din țipătu-acesta. TOMA, C. V. 350.
        surse: DLRLC
    • 6.2. A se dezvolta.
      exemple
      • Din elevul docil... se desprinde, progresiv, un tînăr ahtiat de lecturi străine. GALACTION, O. I 20.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix des- + prinde.
    surse: DEX '09