4 definiții pentru desprăfuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESPRĂFUITÓR, desprăfuitoare, s. n. Aparat sau instalație folosite la desprăfuire. [Pr.: -fu-i-] – Desprăfui + suf. -tor.

DESPRĂFUITÓR, desprăfuitoare, s. n. Aparat sau instalație folosite la desprăfuire. [Pr.: -fu-i-] – Desprăfui + suf. -tor.

desprăfuitor sn, a [At: NOM. MIN. I, 55 / P: ~fu-i~ / Pl: ~oare / E: desprăfui + -tor] 1-4 (Instalație) care este folosită la desprăfuire (1-2).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desprăfuitór (-fu-i-) s. n., pl. desprăfuitoáre

desprăfuitór s. n. (sil. -fu-i-), pl. desprăfuitoáre

Intrare: desprăfuitor
desprăfuitor substantiv neutru
  • silabație: -fu-i-tor info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desprăfuitor
  • desprăfuitorul
  • desprăfuitoru‑
plural
  • desprăfuitoare
  • desprăfuitoarele
genitiv-dativ singular
  • desprăfuitor
  • desprăfuitorului
plural
  • desprăfuitoare
  • desprăfuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desprăfuitor

  • 1. Aparat sau instalație folosite la desprăfuire.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Desprăfui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09