5 definiții pentru desprăfuitor

desprăfuitór sn, a [At: NOM. MIN. I, 55 / P: ~fu-i~ / Pl: ~oáre / E: desprăfui + -tor] 1-4 (Instalație) care este folosită la desprăfuire (1-2).

DESPRĂFUITÓR, desprăfuitoare, s. n. Aparat sau instalație folosite la desprăfuire. [Pr.: -fu-i-] – Desprăfui + suf. -tor.

DESPRĂFUITÓR, desprăfuitoare, s. n. Aparat sau instalație folosite la desprăfuire. [Pr.: -fu-i-] – Desprăfui + suf. -tor.

desprăfuitór (-fu-i-) s. n., pl. desprăfuitoáre

desprăfuitór s. n. (sil. -fu-i-), pl. desprăfuitoáre

Intrare: desprăfuitor
desprăfuitor substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desprăfuitor desprăfuitorul
plural desprăfuitoare desprăfuitoarele
genitiv-dativ singular desprăfuitor desprăfuitorului
plural desprăfuitoare desprăfuitoarelor
vocativ singular
plural