2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESPRĂFUÍRE, desprăfuiri, s. f. Operație de separare și de eliminare a prafului dintr-un curent de aer sau de gaz în scopul curățirii acestora sau al recuperării solide valoroase. – V. desprăfui.

desprăfuire sf [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: desprăfui] 1-2 Executare a operației de separare și de eliminare a particulelor solide dintr-un curent de aer sau de gaz încărcat cu praf, cu fum etc., în scopul (curățirii acestora sau al) recuperării particulelor valoroase Si: desprăfuit1 (1-2).

DESPRĂFUÍRE, desprăfuiri, s. f. Operație de separare și de eliminare a prafului dintr-un curent de aer sau de gaz în scopul curățirii acestora sau al recuperării particulelor solide valoroase. – V. desprăfui.

DESPRĂFUÍ, desprăfuiesc, vb. IV. Tranz. A executa operația de desprăfuire. – Pref. des- + prăfui.

desprăfui vt [At: DEX / Pl: ~esc / E: des- + prăfui] 1-2 A executa operația de separare și de eliminare a particulelor solide dintr-un curent de aer sau de gaz încărcat cu praf, cu fum etc., în scopul (curățirii acestora sau al) recuperării particulelor valoroase.

DESPRĂFUÍ, desprăfuiesc, vb. IV. Tranz. A executa operația de desprăfuire. – Des1- + prăfui.

desprăfuĭésc v. tr. Scutur de praf. V. prăfuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desprăfuíre s. f., g.-d. art. desprăfuírii; pl. desprăfuíri

desprăfuíre s. f. (sil. -fu-i-), g.-d. art. desprăfuírii; pl. desprăfuíri

desprăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprăfuiésc, imperf. 3 sg. desprăfuiá; conj. prez. 3 desprăfuiáscă

desprăfuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprăfuiésc, imperf. 3 sg. desprăfuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. desprăfuiáscă

Intrare: desprăfuire
desprăfuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desprăfuire
  • desprăfuirea
plural
  • desprăfuiri
  • desprăfuirile
genitiv-dativ singular
  • desprăfuiri
  • desprăfuirii
plural
  • desprăfuiri
  • desprăfuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: desprăfui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desprăfui
  • desprăfuire
  • desprăfuit
  • desprăfuitu‑
  • desprăfuind
  • desprăfuindu‑
singular plural
  • desprăfuiește
  • desprăfuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desprăfuiesc
(să)
  • desprăfuiesc
  • desprăfuiam
  • desprăfuii
  • desprăfuisem
a II-a (tu)
  • desprăfuiești
(să)
  • desprăfuiești
  • desprăfuiai
  • desprăfuiși
  • desprăfuiseși
a III-a (el, ea)
  • desprăfuiește
(să)
  • desprăfuiască
  • desprăfuia
  • desprăfui
  • desprăfuise
plural I (noi)
  • desprăfuim
(să)
  • desprăfuim
  • desprăfuiam
  • desprăfuirăm
  • desprăfuiserăm
  • desprăfuisem
a II-a (voi)
  • desprăfuiți
(să)
  • desprăfuiți
  • desprăfuiați
  • desprăfuirăți
  • desprăfuiserăți
  • desprăfuiseți
a III-a (ei, ele)
  • desprăfuiesc
(să)
  • desprăfuiască
  • desprăfuiau
  • desprăfui
  • desprăfuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desprăfuire

  • 1. Operație de separare și de eliminare a prafului dintr-un curent de aer sau de gaz în scopul curățirii acestora sau al recuperării solide valoroase.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi desprăfui
    surse: DEX '98 DEX '09

desprăfui

  • 1. A executa operația de desprăfuire.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Prefix des- + prăfui.
    surse: DEX '09