2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
despovățuit1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: despovățui] 1-2 Despovățuire (1-2).
despovățuit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: despovățui] 1 Care este sfătuit să nu facă ceea ce intenționează. 2 Care este povățuit să nu facă un anumit lucru.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despovățui vt [At: VALIAN, V. / Pzi: ~esc / E: des- + povățui] (Îdt) 1 A sfătui pe cineva să nu facă ceea ce intenționează. 2 A povățui pe cineva să nu facă un anumit lucru.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despovățuì v. a povățui în sens contrar.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despovățuĭésc v. tr. Povățuĭesc contrar, desfătuĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESPOVĂȚUI vb. v. desfătui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
despovățui vb. v. DESFĂTUI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: despovățuit
despovățuit adjectiv
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
Intrare: despovățui
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)