12 definiții pentru despotic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

despótic, ~ă a [At: (a. 1716) ȘINCAI, HR. III, 246/18 / Pl: ~ici, ~e / E: fr despotique] 1 (D. oameni) Care procedează după bunul plac. 2 (D. oameni) Care își impune voința asupra celorlalți, fără să țină seama de dorințele sau interesele lor. 3 (D. hotărâri) Arbitrar. 4-5 (D. manifestări umane) Care nu respectă (voința sau) drepturile altora Si: (înv) despoticesc (2-3). 6-7 (Ca) de despot (1) Si: (înv) despoticesc (4-5). 8 (D. guvernări) Absolut. 9-10 (D. fapte) (Ca) de despot (1) Si: (înv) despoticesc (7-8). 11 (D. legi) Dictatorial. 12 (D. un regim) Tiranic. 13-16 Caracteristic despotului (1-4) Si: (înv) despoticesc (11-14). 17-20 Propriu despotului (1-4) Si: (înv) despoticesc (15-18). 21-24 Referitor la despot (1-4) Si: (înv) despoticesc (19-22).

DESPÓTIC, -Ă, despotici, -ce, adj. (Despre o faptă, un regim, o lege) De despot, caracteristic despoților; tiranic, dictatorial, samavolnic; (despre oameni) care se comportă ca un despot; absolut, arbitrar (2). – Din fr. despotique.

DESPÓTIC, -Ă, despotici, -ce, adj. (Despre o faptă, un regim, o lege) De despot, caracteristic despoților; tiranic, dictatorial, samavolnic; (despre oameni) care se comportă ca un despot; absolut, arbitrar (2). – Din fr. despotique.

DESPÓTIC, -Ă, despotici, -e, adj. (Despre o faptă, un regim, o lege) De despot, caracteristic despoților; tiranic, dictatorial, absolutist, arbitrar, samavolnic; (despre persoane) care se comportă ca un despot. Vedem pe iuncărul Bălcescu la închisoarea Gorgani, condamnat pentru încercarea de răsturnare a despoticului domnitor Ghica. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 11/5. Marii pictori ruși s-au aflat, ca și marii scriitori ruși ai secolului trecut, cu tot regimul despotic, apăsător, alături de poporul rus, alături de toți oamenii cu idei înaintate care luptau cu cruntele realități, avînd ochii îndreptați spre viitor. STANCU, U.R.S.S. 57. Adevărații oameni ai poporului au grăit și cu umărul poporului au răsturnat o lege despotică, un rege, o instituție nedreaptă. RUSSO, S. 181.

DESPÓTIC, -Ă adj. De despot; tiranic, absolutist, dictatorial. [Cf. fr. despotique].

DESPÓTIC, -Ă adj. 1. caracteristic despoților; tiranic, dictatorial, samavolnic. 2. abuziv, arbitrar. (< fr. despotique)

DESPÓTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de despoți; propriu despoților. Regim ~. /<fr. despotique

*despótic, -ă adj. (vgr. despotikós). Arbitrar, tiranic: guvern despotic. Adv. În mod despotic. – Vechĭ (Con. 281). -ícesc (rus. despotičeskiĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

despótic adj. m., pl. despótici; f. despótică, pl. despótice

despótic adj. m., pl. despótici; f. sg. despótică, pl. despótice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESPÓTIC adj. 1. v. tiranic. 2. v. tiran. 3. v. abuziv.

DESPOTIC adj. 1. dictatorial, samavolnic, satrapic, tiranic, (înv.) tiranicesc, tirănesc. (Guvernare ~.) 2. tiran. (Domn ~.) 3. abuziv, arbitrar, excesiv, samavolnic, samavolnicesc, silnic, (înv.) volnic. (O măsură ~.)

Intrare: despotic
despotic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despotic
  • despoticul
  • despoticu‑
  • despotică
  • despotica
plural
  • despotici
  • despoticii
  • despotice
  • despoticele
genitiv-dativ singular
  • despotic
  • despoticului
  • despotice
  • despoticei
plural
  • despotici
  • despoticilor
  • despotice
  • despoticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)