2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

despotcovire sf [At: POLIZU / V: (reg) dis~ / Pl: ~ri / E: despotcovi] (Rar) 1 Pierdere a potcoavelor de către cai Si: despotcovit1 (1). 2 Scoatere a potcoavelor unui cal Si: despotcovit1 (2).

DESPOTCOVÍ, despotcovesc, vb. IV. Refl. (Despre cai) A-și pierde potcoavele. ♦ Tranz. A scoate unui animal potcoavele. – Pref. des- + potcovi.

despotcoví [At: POLIZU / V: dis~ / Pzi: ~vésc / E: des- + potcovi] 1 vr (D. cai) A rămâne fără potcoave. 2 vt A scoate potcoavele unui cal.

DESPOTCOVÍ, despotcovesc, vb. IV. Refl. (Despre cai) A-și pierde potcoavele. ♦ Tranz. A scoate unui animal potcoavele. – Des1- + potcovi.

DESPOTCOVÍ, despotcovesc, vb. IV. Refl. ((Mai ales despre cai) A-și pierde potcoavele. Tot trecînd la mîndra dealul, Mi s-a despotcovit calul. HODOȘ, P. P. 47.

A DESPOTCOVÍ ~ésc tranz. (cai) A elibera de potcoave. /des- + a potcovi

A SE DESPOTCOVÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre cai) A-și pierde potcoavele; a rămâne fără potcoave. /des- + a potcovi


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

despotcoví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despotcovésc, imperf. 3 sg. despotcoveá; conj. prez. 3 despotcoveáscă

despotcoví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despotcovésc, imperf. 3 sg. despotcoveá; conj. prez. 3 sg. și pl. despotcoveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: despotcovire
despotcovire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despotcovire
  • despotcovirea
plural
  • despotcoviri
  • despotcovirile
genitiv-dativ singular
  • despotcoviri
  • despotcovirii
plural
  • despotcoviri
  • despotcovirilor
vocativ singular
plural
Intrare: despotcovi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despotcovi
  • despotcovire
  • despotcovit
  • despotcovitu‑
  • despotcovind
  • despotcovindu‑
singular plural
  • despotcovește
  • despotcoviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despotcovesc
(să)
  • despotcovesc
  • despotcoveam
  • despotcovii
  • despotcovisem
a II-a (tu)
  • despotcovești
(să)
  • despotcovești
  • despotcoveai
  • despotcoviși
  • despotcoviseși
a III-a (el, ea)
  • despotcovește
(să)
  • despotcovească
  • despotcovea
  • despotcovi
  • despotcovise
plural I (noi)
  • despotcovim
(să)
  • despotcovim
  • despotcoveam
  • despotcovirăm
  • despotcoviserăm
  • despotcovisem
a II-a (voi)
  • despotcoviți
(să)
  • despotcoviți
  • despotcoveați
  • despotcovirăți
  • despotcoviserăți
  • despotcoviseți
a III-a (ei, ele)
  • despotcovesc
(să)
  • despotcovească
  • despotcoveau
  • despotcovi
  • despotcoviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

despotcovi

  • 1. (Despre cai) A-și pierde potcoavele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Tot trecînd la mîndra dealul, Mi s-a despotcovit calul. HODOȘ, P. P. 47.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A scoate unui animal potcoavele.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: potcovi

etimologie:

  • Prefix des- + potcovi.
    surse: DEX '09