3 intrări

36 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

despoiát2, ~ă a vz despuiat2

DESPOIÁT, -Ă adj. v. despuiat.

DESPOIÁT, -Ă adj. v. despuiat.

DESPOIÁT, -Ă adj. v. despuiat.

despuiá [At: PRAV. 23 / V: ~poiá, dispoiá / Pzi: ~pói / E: ml dispoliare] 1 vt (Îrg; Mol) A jupui de piele. 2 vr (Trs; d. blana jupuită) A se desprinde singură de pe piele. 3 vr (Înv; d. tencuială) A se coșcovi. 4-5 vtr A (se) dezbrăca până la piele. 6-7 vtr (A face să rămână sau) a rămâne într-o ținută vestimentară excesiv de sumară. 8-9 vtr (Pgn; pop) A (se) dezbrăca. 10 vt (Îlav) Pe ~ate Până la ultimul ban. 11 vt (Pan; c. i. legume, fructe etc.) A scoate coaja. 12 vt (Ban; îf. ~poiá) A face să se desprindă de pe cocean. 13 vt (Reg; îf ~poiá; c. i. știuleți) A curăța de foi. 14-17 vtr (Pan) (A face să rămână sau) a rămâne (fără frunze sau) fără vegetație. 18 vt (Pan; c. i. păduri) A defrișa fără milă. 19 vt (D. hoți, bandiți, dușmani; c. i. victime) A-și însuși prin mijloace necinstite (tot) ceea ce are mai de preț cineva. 20 vt (D. stăpâni asupritori) A dispune în mod nedrept luarea unor bunuri. 21 vt (Îrg; d. țări, regiuni) A depopula. 22 vt (C. i. oameni) A priva de un drept, un bun etc. de care se bucurase mai înainte. 23 vt (C. i. opere scrise, izvoare etc.) A extrage tot ceea ce prezintă interes în vederea unei cercetări, analize etc. Si: a excerpta. 24 vt (Îe) A ~ scrutinul A scoate din urnă și a număra toate voturile obținute de candidați în alegeri.

despuiát2, ~ă a [At: PRAV. 369 / V: (reg) ~poi~, dispoi~, (înv) ~poli~ / Pl: ~áți, ~e / E: despuia] 1 (Îrg; Mol) Jupuit de piele. 2 (Trs; d. blana jupuită) Căreia i se desprinde părul. 3 (Înv; d. tencuială) Coșcovit2. 4 (Pop) Dezbrăcat până la piele. 5 (Pop) Care are o ținută vestimentară excesiv de sumară. 6 (Pex) Dezbrăcat2. 7 (Pex) Care nu mai are nici un ban. 8 (Pan; d. fructe, legume, pâine) Căruia i s-a înlăturat coaja. 9 (Ban; îf ~poi~; d. coceni) Fără boabe. 10 (Reg; îf ~poi~; d. știuleți) Fără foi. 11 (Pan; d. plante) Fără frunze. 12 (Pan) Fără vegetație. 13 (Pan; d. păduri) Defrișat2. 14-15 (D. oameni) Care a fost jefuit de (tot) ce are mai de preț. 16 (D. oameni) Asuprit2. 17 (Îrg; d. țări, regiuni) Depopulat2. 18 (D. oameni) Privat de un drept, de un bun etc. de care se bucurase mai înainte. 19 (D. opere scrise, izvoare etc.) Din care s-a extras tot ceea ce prezintă interes în vederea unei cercetări, analize etc. Si: excerptat. modificată

despuiát1 sn [At: MDA ms / V: (reg) ~poi~, dispoi~, (înv) ~poli~ / Pl: ~uri / E: despuia] 1-5 Despuiere (1-5). 6 (Pex) Dezbrăcare. 7-11 Despuiere (7-11). 12 (Pan) Defrișare. 13-15 Despuiere (13-15). 16 Depopulare. 17 Despuiere (17).

DESPUIÁ, despói, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) dezbrăca în pielea goală. ♦ A (se) desfrunzi; a lăsa sau a rămâne fără verdeață. 2. Tranz. A-i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. 3. Tranz. A jupui de piele. ♦ (Rar) A curăța de coajă; a coji. 4. Tranz. A scoate dintr-o scriere, dintr-un dosar, dintr-o publicație etc. tot ce prezintă interes, dintr-un anumit punct de vedere; a excerpta. ◊ Expr. A despuia scrutinul = a scoate din urnă și a număra voturile obținute într-o alegere. [Pr.: -pu-ia.Var.: despoiá vb. I] – Lat. dispoliare.

DESPUIÁT, -Ă, despuiați, -te, adj. 1. Dezbrăcat, în pielea goală; p. ext. îmbrăcat foarte sumar sau decoltat. ♦ (Despre copaci sau plante) Lipsit de frunze, de verdeață. 2. Jefuit, prădat. 3. (Despre o carte, un dosar, o publicație etc.) Din care s-a extras tot ce interesează dintr-un anumit punct de vedere, care a fost excerptat. [Pr.: -pu-iat.Var.: despoiát, -ă adj.] – V. despuia.

DESPOIÁ vb. I v. despuia.

DESPUIÁ, despói, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) dezbrăca în pielea goală. ♦ A (se) desfrunzi; a lăsa sau a rămâne fără verdeață. 2. Tranz. A-i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. 3. Tranz. A jupui de piele. ♦ (Rar) A curăța de coajă; a coji. 4. Tranz. A scoate dintr-o scriere, dintr-un dosar, dintr-o publicație etc. tot ce prezintă interes, dintr-un anumit punct de vedere; a excerpta. ◊ Expr. A despuia scrutinul = a scoate din urnă și a număra voturile obținute într-o alegere. [Pr.: -pu-ia.Var.: despoiá vb. I] – Lat. dispoliare.

DESPUIÁT, -Ă, despuiați, -te, adj. 1. Dezbrăcat, în pielea goală; p. ext. îmbrăcat foarte sumar sau decoltat. ♦ (Despre copaci sau plante) Lipsit de frunze, de verdeață. 2. Jefuit, prădat. 3. (Despre o carte, un dosar, o publicație etc.) Din care s-a extras tot ce interesează dintr-un anumit punct de vedere, care a fost excerptat. [Pr.: -pu-iat.Var.: despoiát, -ă adj.] – V. despuia.

DESPUIÁ, despói, vb. I. Tranz. (Și în forma despoia, adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») 1. (Uneori determinat prin «la piele» sau «pînă la piele») A dezbrăca, a lăsa în pielea goală. Gaițele, scai pe soră-mea, o despoaie la piele, o gîdilă, o ciup, o înveșmîntează cu cămașa scoasă din lacră. STANCU, D. 179. ◊ Refl. Ca și cum ar fi fost să se îmbăieze, se despoia de tot puținul ce avea pe dinsa. M. I. CARAGIALE, C. 138. ♦ Fig. (Cu privire la arbori sau la locuri cu vegetație) A desfrunzi; a lăsa fără verdeață. Suflă, doamne – un vînt, Suflă-l pe pămînt, Brazii să-i despoaie, Paltini să îndoaie. ALECSANDRI, P. P. 189. ◊ Refl. De verziș se despoiau, Cu nori negri se-nvăleau, Frunzele-și îngălbineau. ALECSANDRI, P. I 107. 2. A-i lua cuiva tot ce are, a lăsa pe cineva fără nimic; a prăda, a jefui. Iau din gura omului cea din urmă bucățică de pîne, îl despoaie de cea de pe urmă haină. GHEREA, ST. CR. II 114. El schimbase patru femei, care toate l-au despuiat și jăfuit. SLAVICI, O. II 384. Și pîndește la strîmtori, De despoaie negustori Și tot prinde la boieri, De-i curăță de averi. ALECSANDRI, P. P. 159. ◊ Refl. Trebuie să fii mai năuc decît toți năucii de pe lumea asta, dacă gîndești că s-o despoia boierimea, ca să te răsplătească pentru niscai trebi gata-mplinite. GALAN, Z. R. 39. ◊ (Cu privire la obiectul jefuit) Iacă-mi sari cu vorba că eu fur din gard ! Vreai să-ți fac eu poate gardul nou? Ba bine; Leagă-te de fată-ți, ce te legi de mine? Ea-ți despoaie gardul. COȘBUC, P. I 252. Împăratul Constantin... se deprinsese strașnic a despuia fără rușine capetele de operă ale lumii, ca să-și împodobească cu ele Constantinopolea sa. ODOBESCU, S. III 72. 3. (Cu privire la ființe sau la părți ale corpului; uneori determinat prin «de piele») A jupui. Optzeci de oi despoaie Și prin frigări le pun; De surle, de cimpoaie Pădurile răsun. NEGRUZZI, S. II 24. Alelei ! pui de ciocoi ! De te-aș prinde la zăvoi, Să-ți dau măciuci să te moi, De piele să te despoi ! ALECSANDRI, P. P. 250. ♦ (Rar, determinat prin «de coajă») A curăța de coajă; a coji. (Atestat în forma despoia) Părinte Vavila, întrebă Grigoriță... despoind foarte metodic de coajă un măr domnesc, aveți capre multe în mînăstire ? HOGAȘ, DR. 268. 4. A scoate dintr-o scriere, dintr-un registru, dintr-un dosar etc. tot ce prezintă interes pentru lămurirea unei chestiuni. (Refl. pas.) Pentru această ediție critică s-au despuiat toate manuscrisele.A despuia scrutinul = a scoate din urnă și a număra voturile obținute într-o alegere. – Variantă: despoiá vb. I.

DESPUIÁT, -Ă, despuiați, -te, adj. 1. Dezbrăcat, în pielea goală; p. ext. îmbrăcat sumar. În cîteva minute locul se umplea de căruțe, de cai, de catîri, de urși, de pîlcuri de copii despuiați. GALACTION, O. I 474. Dumneata nu vezi că eu umblu de atîtea zile despuiat, cu gîtul gol ? SEBASTIAN, T. 89. ◊ Fig. Înaintea lui mă simțeam totdeauna despuiată, ca înaintea unui judecător. DAVIDOGLU, O. 67. ♦ (Despre copaci, plante) Lipsit de frunze, de verdeață; gol, uscat. Prin vale bătea vîntul, șuiera printre fagii și stejarii despuiați. DUMITRIU, N. 177. 2. (Despre persoane) Jefuit, prădat. 3. (Despre o carte, un dosar, un document, un manuscris) Din care s-a extras (pînă la ultimul amănunt) tot ce prezintă interes pentru o anumită chestiune. – Variantă: despoiát, -ă (M. I. CARAGIALE, C. 130, GOROVEI, C. 227) adj.

despuiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. despói, 3 despoáie, 1 pl. despuiém; conj. prez. 3 să despoáie; ger. despuínd

despuiá vb. (sil. -pu-ia), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. despói, 3 sg. și pl. despoáie, 1 pl. despuiém; ger. despuínd

DESPUIÁ vb. 1. v. dezbrăca. 2. v. excerpta.

Intrare: despuia
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) despuia despuiere despuiat despuind singular plural
despoaie despuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) despoi (să) despoi despuiam despuiai despuiasem
a II-a (tu) despoi (să) despoi despuiai despuiași despuiaseși
a III-a (el, ea) despoaie (să) despoaie despuia despuie despuiase
plural I (noi) despuiem (să) despuiem despuiam despuiarăm despuiaserăm, despuiasem*
a II-a (voi) despuiați (să) despuiați despuiați despuiarăți despuiaserăți, despuiaseți*
a III-a (ei, ele) despoaie (să) despoaie despuiau despuia despuiaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) despoia despoiere despoiat despoind singular plural
despoaie despoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) despoi (să) despoi despoiam despoiai despoiasem
a II-a (tu) despoi (să) despoi despoiai despoiași despoiaseși
a III-a (el, ea) despoaie (să) despoaie despoia despoie despoiase
plural I (noi) despoiem (să) despoiem despoiam despoiarăm despoiaserăm, despoiasem*
a II-a (voi) despoiați (să) despoiați despoiați despoiarăți despoiaserăți, despoiaseți*
a III-a (ei, ele) despoaie (să) despoaie despoiau despoia despoiaseră
Intrare: despuiat
despuiat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular despuiat despuiatul despuia despuiata
plural despuiați despuiații despuiate despuiatele
genitiv-dativ singular despuiat despuiatului despuiate despuiatei
plural despuiați despuiaților despuiate despuiatelor
vocativ singular
plural
despoiat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular despoiat despoiatul despoia despoiata
plural despoiați despoiații despoiate despoiatele
genitiv-dativ singular despoiat despoiatului despoiate despoiatei
plural despoiați despoiaților despoiate despoiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: despoiat
despoiat
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)