7 definiții pentru despletire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESPLETIRE, despletiri, s. f. Acțiunea de a (se) despleti și rezultatul ei. – V. despleti.
DESPLETIRE, despletiri, s. f. Acțiunea de a (se) despleti și rezultatul ei. – V. despleti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
despletire sf [At: POLIZU / V: (îvr) ~ect~, (rar) dis~ / Pl: ~ri / E: despleti] 1 Desfacere a părului din împletitură Si: despletit1 (1). 2 (Pex) Răsfirare a părului Si: despletit1 (2). 3 Răvășire a părului unei persoane Si: despletit1 (3). 4 (Pex) Desfacere a unor fire de ață, lână etc. împletite Si: despletit1 (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPLETIRE, despletiri, s. f. Acțiunea de a (se) despleti. ♦ (Impropriu; determinat prin «a părului») Păr despletit. Despletirea părului... îmi cădea pe față și pe mîini. IBRĂILEANU, A. 51.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desplectire sf vz despletire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
despletire s. f., g.-d. art. despletirii; pl. despletiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
despletire s. f., g.-d. art. despletirii; pl. despletiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
despletire s. f., g.-d. art. despletirii; pl. despletiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
despletire, despletirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) despleti și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Păr despletit. DLRLC
- Despletirea părului... îmi cădea pe față și pe mîini. IBRĂILEANU, A. 51. DLRLC
-
-
etimologie:
- despleti DEX '98 DEX '09